Termometrul arată -23 grade Celsius în data de 23 decembrie în Gara Yukon. O gară izolată din nordul Canadei, care era folosită mai demult de muncitorii unei mine din apropiere și care acum este închisă, însă stația de tren a rămas. Electricitate, în gara aceasta, nu există, ținând cont că este singura clădire pe o rază de 300 de km, în orice direcție ai privi cu ochii. Iar picior de om nu calcă pe aici, uneori, cu anii. Din când în când mai oprește aici, dar doar din motive tehnice, trenul …. care a oprit și azi.

În câteva ore, oamenii vor sărbători Crăciunul anului 1972, un Crăciun pe care mulți din cei 27 de călători ai trenului sperau să îl petreacă acasă, împreună cu familiile lor. Acum, însă…, speră doar să scape cu viață.

În apropiere de Gara Yukon trenul s-a oprit și nu a mai putut înainta din cauza unor bușteni imenși căzuți pe calea ferată. În zadar au încercat oamenii să îi urnească din loc prin diverse metode. Buștenii erau prea grei. Așa că s-au refugiat în Gara Yukon pe care o zăreau din depărtare.

Acest tip de ambuscadă era folosit de bandiții locului pentru a opri și jefui trenurile. Însă, până acum, nu își făcuse apariția nicio bandă.

Frica, frigul, oboseala și lipsa oricărei speranțe îi lovise pe toți. Mai puțin pe Murdock, care stătea pe un scaun rece de plastic și citea.

• Ce zice în cartea ta? O să trăim sau o să murim? îl întreabă în derâdere Tony, ținând un băț de chibrit între dinți.
• Ambele! îi răspunde Murdock.
• Ți-a înghețat creierul prietene! Ce citești? zice Tony.
• Te las să ghicești. Îți dau un indiciu.
• Bun, o provocare. Hai că-mi place, mă mai încălzesc nițel!
• Bine, bine, să vedem dacă ghicești ce citesc. Indiciu, în funcție de cum trăieșți, dacă mori, tot vei trăi, îi spune Murdock, cu un mic zâmbet în colțul gurii, simțind că i-a dat o ghicitoare grea.
• Ți-ai găsit nașul, prietene, ți-am rezolvat ghicitoarea.
• Așa repede? îi răspunde Murdock.
• Da, este Biblia, spune Tony mulțumit de el. Te pregăteșți de moarte, să înțeleg?
• De fapt, mă pregătesc de viață. Mă așteaptă acasă mica mea familie care îmi este tare dragă. Desigur, accept ce îmi scoate Dumnezeu înainte, dar, până atunci, nu stau cu mâinile în sân. Avem o problemă, noi toți care suntem aici, în gara asta. Avem o problemă și nimeni nu face, decât să își plângă de milă și să vorbească despre cât de mare este problema. Eu citesc Biblia și mă rog, pentru că așa caut eu o soluție, îi spune apăsat Murdock.
• Ha-ha-ha, îl bufnește râsul pe Tony. Nu te supăra, dar cartea aia a fost scrisă acum sute sau mii de ani. Crezi că vei găsi acolo cum să treci cu trenul peste câteva tone de bușteni?
• Tocmai asta este problema ta, că te concentrezi prea mult pe problemă și prea puțin pe soluție. Iar pentru mine soluția este la Dumnezeul despre care citesc în Biblia asta și care este azi lângă mine, gata să mă ajute cum a fost și lângă oamenii aceia din Biblie acum sute și mii de ani, cum zici tu, îi răspunde Murdock.
• Hai că mă distrez copios cu ține, îi răspunde Tony. Ah! Am o idee, că tot îți plac și ție jocurile. Arată-mi tu cum rezolvi problema asta cu ajutorul Bibliei și eu promit că, îndată ce ajung acasă, fac rost de o Biblie și o citesc din scoarță în scoarță.
• O provocare? Bine! acceptă Murdock, cu hotărâre, provocarea lui Tony. Avem o înțelegere atunci! Iar cei doi dau mâna pentru a pecetlui înțelegerea lor.

Murdock se ridică în picioare, își ia rucsacul în spate și Biblia într-o mâna și merge spre ceilalți oameni din gară, care așteptau zgribuliți într-un colț unde vântul nu prea ajungea prin geamurile sparte. Se uită în urmă și se adresează lui Tony:

• Vii?

Tony, cum aude îndemnul, se ridică și se duce după Murdock, pregătit să savureze ceea ce urma. Murdock se postează în fața celorlalți, dar aceștia abia dacă îl observă.

• Oameni buni! zice Murdock. Vreo 2-3 s-au întors spre el, din cei ce erau mai aproape.
• Oameni buni! zice Murdock mai tare, încercând să atragă atenția a cât mai mulți dintre ei, dar, din nou, cam aceeași 2-3 zgribuliți și fără speranță își întorc privirea spre ei, destul de deranjați pentru că nu înțeleg ce vrea Murdock de la ei.
• Destul! strigă Murdock și apucă o tablă rătăcită pe jos pe care o izbește de zidul din apropiere făcând astfel să zbârnâie timpanele celui mai îndepărtat om din încăperea rece, viscolită și plină de oameni triști, care așteptau să moară de frig și foame. Privirile tuturor erau acum îndreptate către el și chiar s-au auzit câteva injurii și bombaneli din cauza zgomotului produs.
• Tu vrei să mori călcat în picioare de mulțimea asta sau să îi ajuți? îl întreabă șoptit Tony pe Murdock, la care Murdock doar se uită puțin deranjat către Tony și se strâmbă. După aceea își continuă discursul:
• Ce faceți aici? Ce facem aici, de fapt? Ați uitat cine sunteți? Ați uitat de unde veniți și cine vă așteaptă acasă? Așa de ușor vă dați bătuți? Înțeleg, suntem de mai bine de 30 de ore blocați în pustiu, fără hrană sau căldură, dar asta nu înseamnă că suntem pierduți.
• Cine ești tu să ne ții nouă lecții? se aude un strigăt destul de prost articulat din spatele mulțimii, la care mulțimea îngâna același lucru, aruncând spre el cu niște resturi de hârtie și ceva ambalaje.
• Cine sunt eu? zice Murdock, apărându-se cu mâinile de vreo două șomoioage de hârtie. Asta contează prea puțin, pentru că sunt unul ca voi. Ce știu eu, în schimb, și probabil nu știți voi este că țin în mână o carte care ne poate scoate de aici: Biblia.
• Uuuăăă, se aud huiduieli. Tony rânjește, părând că va câștiga.
• Nu mă credeți, nu? Haideți să vă arăt. Și începe să arate cu degetul și să meargă printre ei. Tu, care stai deoparte și pare că tot timpul dormi, Biblia condamnă furtul, așa că ai face bine să dai înapoi celor ce le-ai furat cele trei duzine de chibrituri. Te-am văzut eu și nu doar eu. Apoi merge mai departe: voi trei, da, voi trei frați mari ca brazii și, pe cât de mari și vanjoși sunteți, pe atât de învrăjbiți sunteți unul împotriva celuilalt. V-am văzut mai devreme cum vă certați cu privire la a cui e vina că ați plecat în călătorie și nu mai vorbiți unul cu altul încă de ieri. Biblia vorbește și despre asta, să te împaci cu fratele tău până la apusul soarelui, să nu lași supărarea să persiste, iar, dacă cineva îți zice să mergi cu el un kilometru, tu să mergi doi. Arătați îngăduință unul față de altul și împăcați-vă. Iar voi restul, cârtiți continuu, de când s-a oprit trenul și ne-am blocat aici și nu doar că nu ați încercat să găsiți o soluție, ci îi și blestemați pe cei care au încercat să facă ceva.
• Vrei să-ți găsești sfârșitul pe aici copile? Vezi-ți de treabă, îi zice o voce din mulțime.
• Nu o să-mi găsesc sfârșitul aici, pentru că Dumnezeu vrea să vă arăt cum Biblia Lui vă va scoate de aici. Sunteți exact ca poporul Israel, care a rătăcit prin pustiu, tocmai din cauza propriilor greșeli. Și voi, la fel, vă lăsați mânați de greșelile voastre și nu vedeți că, dezbinați, suntem cu toții sortiți pierii. Dar Biblia nu ne lasă în orbire, ci e la fel de actuală astăzi, cum a fost acum două mii de ani și o să vă arăt asta.

În tot acest timp, Tony urmărea ce se întâmplă dintr-un colț separat, delectat de ceea ce urmărea și dându-i șanse aproape de zero lui Murdock să reușească să demonstreze ceva.

• Acum, zice Murdock, fiți atenți ce scrie în Biblie! Poporul Israel, când a avut de cucerit o cetate, în care se afla un popor mult mai puternic decât el, mult mai mare decât el și mult mai numeros, cu ziduri ale cetății extrem de groase și de înalte, știți ce a făcut? S-a rugat iar Dumnezeu a luptat El pentru ei. Ei au încercuit șapte zile cetatea, scoțând strigăte și sunând din trâmbițe, pentru ca, în ultima zi, zidurile cetății să cadă, fără vreo intervenție umană. Așa o să facem și noi, o să ne facem partea și o să Îl lăsăm și pe Dumnezeu să Își facă partea. Acum ne vom ruga. Iar Murdock a închis ochii și s-a rugat, cerând lui Dumnezeu să îi ajute să ajungă cu bine acasă. Nimeni nu a îndrăznit să îl întrerupă.
• Acum, zice Murdock, haideți să ne unim, cum v-am spus mai înainte, să uităm de supărări, hoții, vicleșuguri și să mergem împreună la tren.
• Dar este blocat și zăpadă este mare… îi spune o femeie din mulțime.
• Aveți credință, îi răspunde Murdock.

Ajunși la tren, le spune:

• Aduceți cu toții aici, pe această pătură, toate chibriturile pe care le aveți.

Iar cel ce furase cele trei duzine le-a adus și el pe toate.

• Apoi haideți să strângem în sacul acesta toate hârtiile pe care le avem la noi și tot ce arde ușor.

Și toți se scotoceau prin buzunare și bagaje, ca să scoată orice hârtie aveau la ei, dar nu și Biblia. Biblia a rămas în siguranță, în rucascul lui Murdock.

• Ce o să faci cu toate aceastea?, îl întrebă o voce mai răgușită dintre cei de acolo. Dacă le dai foc, o să ardă maximum 10 minute și nu ajută la nimic.
• O să vezi! Tony, du-te te rog și împrăștie aceste chibrituri și hărtii peste tot pe sub buștenii cei mari, care blochează calea ferată, și printre crengile lor. Duceți-vă bagajele și urcațile în tren, pentru ca, la nevoie, să puteți sări în tren cât ai pocni din degete.

Oamenii nu știau ce să mai creadă, dar era singura lor variantă de a supraviețui, așa că făceau ce li se spunea. Între timp, Tony împrăștiase chibriturile și hârtia printre ramurile bustenilor care blocau trenul. Murdock vine grăbit și, cu o scăpărare, aprinde primul chibrit care îl aprinde pe următorul și tot așa se aprind chibrit cu chibrit și hârtie cu hârtie, creându-se un foc destul de consistent în jurul bustenilor. Oamenii priveau cu sufletul la gură, neștiind ce vrea Murdock să facă.

• Vrea să facă focul să ne mai încălzim puțin, spune cineva. Dar la ce bun, dacă, în final, și acesta se stinge și noi suntem tot aici.
• Haideți să ne încălzim puțin, strigă Murdock.

Și nu dură mult și toată lumea era acum în jurul focului, care cuprinsese buștenii, a căror dogoare ajungea la inima fiecăruia dintre cei de acolo.

După câteva ore de încălzit la para focului, timp în care oamenii credeau că acesta este tot planul lui Murdock, se aude în depărtare un nechezat de cal. Pentru câteva secunde, oamenii se opresc și uită unii la alții, neștiind ce să creadă.

• Au venit să ne salveze, spune cineva.
• Cu caii? întreabă un bărbat de lângă foc.
• Toată lumea în tren!! Toată lumea în treeeeen! Acuuuuummm!!!! strigă din răsputeri Murdock și, ajutat de cei trei frați vânjosi, pe care îi împăcase mai devreme, și de Tony, urcă pe toată lumea în tren mai cu binișorul, mai cu forța.
• Au venit bandiții să jefuiască trenul! Urcați în tren acuumm!!! strigă Murdock din nou, după care se duce în locomotivă, în camera conductorului de tren și îi spune:
• Bine că am dezghețat trenul și e gata de plecare. Absolut toți s-au urcat în tren, m-am asigurat chiar eu. Dați cu spatele, rapid, 100-200 de metri. Conductorul îl ascultă și execută îndată manevră. În tot timpul acesta, nechezatul cailor bandiților se aude din ce în ce mai aproape și chiar au intrat în linie dreapta și pot să îi vadă.
• Păi și ce facem acum? Nu putem merge cu spatele, zice conductorul, ne mișcăm încet și ne ajung bandiții.
• Suficient, acum opriți și dați-i cu toată viteză înainte.
• Înainte?!! se miră conductorul.
• Înainte?!! Ai înnebunit? adaugă și Tony, care sosise în locomotivă puțin mai devreme. O să ne omori pe toți!
• Ți-am spus, ai credință că Biblia ne scoate de aici! Ai auzit cum a luptat Dumnezeu pentru poporul Israel și a dărâmat zidurile cetății Ierihon?
• Ce treaba are!?!? strigă Tony.
• Toată lumea să stea jos și să se țină de ceva, strigă Murdock din ușa locomotivei spre cei din vagoane, după care se întoarce la conductor și îi spune:
• Nu mai e timp, cu toată viteza înainte!!! Acum!!!

Conductorul trenului a pompat acum toată puterea disponibilă către roțile locomotivei, care se urnește trăgând după ea vagoanele, scrijelind calea ferată înghețată.

• O să ne zdrobim frunțile de buștenii ăștia în flăcări, Murdock! Ai înnebunit?!?!? strigă Tony.
• Taci din gură și ține-te de ceva!!! strigă Murdock la el.

În câteva secunde, trenul nostru își lua un având considerabil. Nici bandiții nu au stat pe loc și deja se aflau acum în dreptul trenului, încercând să sară de pe cai pe tren. Și, chiar în clipa în care primul dintre ei își face avânt și dă să pună primul pas pe trenul în mișcare, se aude o bubuitură grozavă, care îl aruncă la pământ, iar văzduhul se umple de funingine, jar și rumeguș, toate amestecate într-un fum negru.

Trenul nostru, cu toți cei 27 de călători, fără să lipsească unul măcar, a trecut prin buștenii în flăcări, continuându-și drumul în siguranță, ieșind din valul de fum mai triumfător decât a fost el vreodată. Cum a reușit? Ei bine, când Murdock a făcut focul din buștenii aceia, nu l-a făcut doar pentru a se încălzi, ci și pentru a-i transforma în cenușă și pentru a-i sparge mai ușor atunci când avea să îi izbească  trenul. Cât despre timpul avut la dispoziție să ardă buștenii, fix până când s-au întors bandiții…, e mâna lui Dumnezeu. Așa cum parafraza și Murdock din Biblie, dacă noi ne facem partea, își face și Dumnezeu partea.

• Cum să-ți mulțumim, domnule Murdock, îl întreabă o doamnă, după ce au mers o bucată de drum și pericolul era acum doar o amintire.
• Nu-mi mulțumiți mie, ci lui Dumnezeu. El ne-a lăsat Biblia după care am pus la cale scăparea noastră, a tuturor, îi răspunde Murdock.

Tony era cuprins de gânduri, la doar doi metri de Murdock:

• Cred că…ai câștigat detașat provocarea…, îi zice Tony.
• Nu știu…Tu să-mi zici, îi răspunde Murdock. Cred că pentru noi toți, acesta va fi un Ajun pe care nu îl vom uita toată viața noastră. Mai ales tu, Tony, sper că nu îl vei uita!
• Nu doar că nu îl voi uita, dar mă voi ține și de promisiunea făcută în provocare. O să citesc și eu Biblia din care ai vorbit. O să fac rost de o Biblie…, după care Murdock îi răspunde zâmbind:
• O poți avea pe a mea!

Ți-a plăcut ce ai citit? Ai ocazia să câștigi o carte GRATUITĂ, carte ce dezbate subiectul din articolul vizualizat. Tot ce trebuie să faci este să introduci datele în formularul de mai jos și un membru al echipei te va contacta pentru confirmare.
Mult succes!

Nume *

Email *

Telefon *

Trimite