Locuitorii orașului Saonara, Italia, din apropierea orașului Padova, se vor confrunta în curând cu noi măsuri menite să combată așa-numitele infracțiuni de „calitatea vieții”, cum ar fi plimbarea câinelui fără lesă, aruncarea gunoiului în locuri publice sau tund gazonul la momentul nepotrivit al zilei. Printre aceste reglementări viitoare, se numără și: o amendă de 400 de euro, aproximativ 445 de dolari în Statele Unite, pentru oricine ar „huli împotriva oricărei credințe sau religie” sau ar blestema în public.

            „Blasfemia este ofensatoare; mă jignește”, a declarat primarul Walter Stefan pentru ziarul britanic Telegraph. „Cu această lege, nu veți putea să ofensați nicio religie; trebuie să-i respectăm pe credincioși”.

            Primarul, despre care ziarul spune că este un catolic practicant, a declarat că interdicția blasfemiei acoperă toate religiile: „Este valabil pentru Allah, Buddha sau Mahomed”, a spus el.        Primarul Stefan este hotarat să ridice comportamentul social în această comunitate de 10.000 de locuitori situată la aproximativ 26 mile sud-vest de Veneția. „Pot fi probleme mai mari în jur, dar nu putem considera civilitatea banală”, a spus el. „Dacă lăsăm asta, tinerii vor deveni proști. Vrem să creăm o comunitate politicoasă și un comportament care să prevină conflictele.”

            Italia în ansamblu a avut legi anti-blasfemie în cărți chiar în 1999, cu doar 20 de ani în urmă. Cu toate acestea, infracțiunile împotriva „zeității” rămân înregistrate în unele zone, iar un bărbat a fost amendat cu 100 EUR (112,50 USD) anul trecut pentru blasfemie în fața unei școli.

Libertatea de exprimare include blasfemia, regulile Curții Supreme

            Pentru americanii obișnuiți cu tot felul de limbaj în piața publică – să nu mai vorbim de cei care au supraviețuit antrenamentului de bază în Corpul Marin al SUA – ideea de interzicere a blasfemiei și a înjurăturii ar putea părea de neimaginat. În repetate rânduri, Curtea Supremă a Statelor Unite a decis că „libertatea de exprimare”, cuprinsă în primul amendament la Constituție, înseamnă că blasfemia nu poate fi interzisă definitiv, deși poate fi reglementată în anumite circumstanțe.

Într-adevăr, cultura occidentală în ansamblu este atât de grosolană în unele privințe încât limbajul vulgar nu mai este surprinzător. În 2014, profesorul de la Universitatea de Stat din San Diego, Wendy Patrick, a cărei slujbă principală de procuror îi cere să citeze în instanță un limbaj extrem de obscen, ca parte a unui caz dat, a deplâns dezlegarea cu care studenții alunecă într-un discurs neplăcut.

            Patrick, care a studiat teologia și este, de asemenea, un pastor hirotonit, spune că „studenții ei nu au nicio reținere” să renunțe la astfel de cuvinte în orice moment și din orice motiv. Ea a spus pentru ziarul Deseret News: „Cultura din campusurile universitare este că, dacă nu perturbă sau încalcă regulile, acesta este (doar) felul în care vorbesc copiii”.

            În același raport, rabinul David Wolpe, liderul spiritual al templului Sinai din Los Angeles, a spus că trebuie făcut un exercițiu pentru a nu spune primul lucru care vă vine în minte, mai ales dacă este profan: „Exprimarea a tot ceea ce este în tine este o idee culturală periculoasă”, a spus el. „Disciplina și reținerea [sunt] la fel de importante pentru formarea caracterului personal ca și expresia deplină.”

            Deși este de admirat faptul că primarul Ștefan este îngrijorat de potențiala prostie în generația tânără, ideea că unii vecini probabil îi pârăsc pe ceilalți vecini și raportează fiecare eșec atunci când vine vorba de limbaj sau de respect pentru religie este puțin contrariantă la prima vedere. Pentru asta vrea Saonara să fie cunoscută? Ar trebui încurajată o astfel de monitorizare? Este plăcut să ai civilitație, dar trebuie să fie impusă de o cultură de supraveghere?

Dumnezeu se opune blasfemiei

            Nu există nicio îndoială că Dumnezeu, prin cele Zece Porunci, se opune vorbirii profane: „Să nu iei numele Domnului Dumnezeului tău în zadar, căci Domnul nu-l va ține nevinovat pe cel care ia Numele Lui în zadar” (Exodul 20: 7). În mod tradițional, credincioșii au înțeles sensul celei de-a treia porunci ca și interzicerea profanării.

            În Leviticul 24:10–16, citim povestea cuiva din tabăra israeliților care l-a hulit și l-a blestemat pe Dumnezeu. Moise, tâlcuind și aplicând porunca a treia, a decretat pedeapsa: moartea prin lapidare. În mod clar, o astfel de discuție era privită destul de serios pe vremea lui Moise.

            Un accent important este să ne asigurăm că viața noastră se potrivește cu numele lui Isus: „Cel mai bun mod de a nu lua numele lui Dumnezeu în zadar este să trăim ca un creștin”, a spus el. Chiar și credincioșii conștiincioși, totuși, se pot îngrijora de un lucru: pot să comită ceea ce se numește „păcatul de neiertat”, unul care implică blasfemie.

            În Matei 12:31, Isus le spune ucenicilor Săi: „De aceea vă spun că orice păcat și hulă vor fi iertate oamenilor, dar hula împotriva Duhului nu va fi iertată oamenilor.”

            Acest verset a produs mai mult decat un simplu creștin, ci a produs o mare anxietate. Dar există o veste bună pentru cei care sunt nedumeriti: Dumnezeu este un Dumnezeu al iubirii infinite, care va ierta toate păcatele care I se mărturisesc.

            Așa că tot ceea ce avem de făcut ca să nu încălcăm porunca a-3-a este să încercăm să Îl cunoaștem zilnic, mai bine pe Dumnezeu și să ne aliniem la identitatea Lui.

Ți-a plăcut ce ai citit? Ai ocazia să câștigi o carte GRATUITĂ, carte ce dezbate subiectul din articolul vizualizat. Tot ce trebuie să faci este să introduci datele în formularul de mai jos și un membru al echipei te va contacta pentru confirmare.
Mult succes!

Nume *

Email *

Telefon *

Trimite