Contemporani cu noi înșine
Who’s Your Father?
|
Getting your Trinity Audio player ready...
|
Ce faci când te lupți cu îndoiala? Cum îți așezi din nou picioarele pe pământ solid atunci când totul în jurul tău amenință să se prăbușească?
Multe îndoieli pot să îți umbrească zilele dar una singură cred că poate să îți clatine viața. E cea mai neagră îndoială și dacă nu reușești să ieși din ea, te poate trage în cea mai adâncă prăpastie. Când te îndoiești de El, de Dumnezeu, nu mai ai nimic de care să te prinzi. Toate pârghiile cedează și începi să te îndoiești chiar de tine însuți.
Biblia are pe paginile ei o istorie a unui om care s-a îndoit. E vorba de Toma, fiul lui Alfeu, căruia posteritatea i-a spus „necredinciosul” (Ioan 20). Totuși, felul în care Isus se apleacă asupra îndoielii lui Toma ne învață multe lecții.
Una dintre autoarele mele preferate, Lore Ferguson Wilbert, spune că istoria lui Toma e istoria care îi oferă cea mai profundă consolare: „Toma, îndesându-și mâna în coasta lui Isus. Isus care îl lasă pe Toma să pătrundă în rănile Lui. Isus care răspunde îndoielilor lui Toma cu ceva tangibil, în locul unui răspuns intelectual sau teologic.”
Cuvintele ei mă impresionează profund și mă fac să gândesc mai departe. Cât de ușor este să lași pe cineva să îți atingă rănile abia cicatrizate? Niciunul dintre noi nu ar face asta. Dar dragostea lui Isus spune da.
Isus continuă să Se sacrifice chiar și după înviere. El îl lasă pe Toma să vină și să Îl atingă pentru că atunci când inima se îndoiește nu are nevoie de explicații raționale, ci de o altă inimă.
Isus nu minimalizează temerile lui Toma. Nu îl trimite la Scriptură să se convingă cu ce stă scris. Nici măcar nu îl ceartă prea tare. Cred că timpul petrecut cu Isus l-a făcut pe Toma să capete curajul de a-și exprima îndoilelile. Toma nu se teme să spună că nu crede, să ceară dovada de care are nevoie, pentru că Isus l-a învățat să caute, să ceară și să bată, făgăduindu-i că va găsi răspunsul.
Isus îi iese în întâmpinare și îi vorbește așa cum Toma are nevoie. Chiar dacă atingerea lui Toma poate Îi provoacă suferință, El acceptă să sufere și să fie rănit pentru ca Toma să poată crede cu toată ființa lui.Iar declarația de credință pe care o face Toma arată o predare completă și e una dintre cele mai frumoase declarații de credință de pe paginile sfinte: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” (Ioan 20,28). Doar un om care a primit exact ce avea nevoie poate răspunde astfel.
Dacă te îndoiești astăzi de Dumnezeu, nu pleca în altă parte. Vino la El cu toate frământările. Spune-I exact ce simți. El acceptă să Își deschidă palmele, să îți arate coasta. El acceptă orice durere mereu și mereu pentru ca toate îndoilelile tale să se stingă în brațele Sale iubitoare.
Ți-a plăcut ce ai citit? Ai ocazia să câștigi o carte GRATUITĂ, carte ce dezbate subiectul din articolul vizualizat. Tot ce trebuie să faci este să introduci datele în formularul de mai jos și un membru al echipei te va contacta pentru confirmare.
Mult succes!