Definirea conceptului Trinitate fundamentat pe Sfânta Scriptură
Trinitatea: un concept ciudat găsit în Scriptură (I)
Cutremurele din Islanda – mai mult de 20.000!
Definirea conceptului <em>Trinitate </em>fundamentat pe Sfânta Scriptură<br><em>Trinitatea</em>: un concept ciudat găsit în Scriptură (II)
Getting your Trinity Audio player ready...
|
Învățătura despre existența unui Dumnezeu Trinitarian precum o are creștinismul astăzi este unică și distinctă de alte religii,[1] iar această doctrină presupune realitatea unui Singur Dumnezeu, dar acest Unic Dumnezeu este manifestat prin Trei Persoane reale, distincte care sunt un Singur Dumnezeu. Studiul acestei doctrine/învățături Trinitariene este deosebit de important deoarece se ocupă cu cercetarea ființării lui Dumnezeu și încearcă să răspundă întrebării: Cum este cu adevărat Dumnezeu în El Însuși?[2]
În lucrarea prezentă, metodologia cercetării va prezenta sistematic doi pași pentru a înțelege, în mare, ce presupune această doctrină creștină, dintre pașii metodologici se amintesc: (1) Textele veterotestamentare (VT) care prezintă Trinitatea, (2) Texte noutestamentare (NT) care explică pe cele veterotestamentare (VT).
Premisa fundamentală a acestui studiu este că omul, finitul nu poate înțelege exhaustiv ființarea unui Dumnezeu Infinit, dar atât cât Dumnezeu a descoperit despre Sine umanității prin Scriptură pot oamenii cunoaște fără a introduce speculații în privința naturii divine. În această privința, Dumnezeu spune că lucrurile cunoscute sunt ale noastre, ale oamenilor, pe când, lucrurile necunoscute sunt ale lui Dumnezeu (vezi Deut. 29:29).
I. Dovezi veterotestamentare a unei pluralități de Persoane divine
Pentru început trebuie înțeles că termenul Trinitate nu apare ad-litteram în Sfânta Scriptură, însă, după cum se va observa, învățătura ce se înglobează în acest termen există în VT[3] implicită și în NT[4] explicită.[5]
1. Crearea omului după chipul „Nostru” din Gen. 1:26-27
Apoi, Dumnezeu (Elohim) a zis: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră… Gen. 1:26-27
Termenul Dumnezeu în limba ebraică este Elohim care este un plural al lui Eloah.[6]Acest plural poate fi interpretat în mai multe feluri, printre care se amintesc: (1) Pluralul acesta poate face referire la a demonstra puterea deplină a lui Dumnezeu, (2) pluralul din Gen. 1:26 este unul de reverență sau de majestate, și (3) acest plural arată o licărire a existenței unui Dumnezeu Trinitarian.[7] Se poate observa cu ochiul liber la realitatea că proximul context este cel al Creațiunii, și în această Creație, doar Dumnezeu a participat. Verbul „a face” și pronumele „nostru” care se regăsesc la plural indică faptul că Dumnezeu Se adresează la Sine ca fiind o pluralitate de Persoane. Cu privire la interpretarea pluralului de aici ca fiind unul al regalității este exclusă deoarece această interpretare ar presupune introducerea unui concept modern în cultura veterotestamentară inexistent atunci.[8] Alte interpretări indică faptul că Dumnezeu\Elohim s-ar adresa ființelor create, îngerii în Gen. 1:26, dar această presupoziție este nefondată deoarece la actul Creațiunii doar Dumnezeu sau Dumnezeirea a participat.
Același plural cantitativ se regăsește și în texte precum: Gen. 3:22, Gen. 11:7, Is. 6:8 care nu arată în mod explicit existența unui Dumnezeu manifestat în trei Persoane, dar cu siguranță arată existența unei pluralități de Persoane în Dumnezeu.
2. Shema Yisrael sau Ascultă, Israel din Deut. 6:4
Ascultă, Israele! Domnul Dumnezeu nostru este singurul Domn! Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta (Deut. 6:4-5)
Shema Yisrael este o rugăciune tipic evreiască și este în centrul închinării iudaice, dimineața, dar și seara. În interiorul acestui imn se regăsește expresia „Dumnezeu este singurul Domn”. Ce vrea să exprime prin detalierea că „Dumnezeu este singurul Domn”? În acest text scripturistic din Deut. 6:4 expresia anterioară arată două lucruri: (1) Unicitatea lui Dumnezeu și (2) Unitatea lui Dumnezeu.
2.1 Unicitatea lui Dumnezeu din Deut. 6:4
Unicitatea Dumnezeului lui Israel este arhicunoscută deoarece pentru Israel, Dumnezeu este Unul singur: Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, Dumnezeul Creator al tuturor lucrurilor. În Exod 15:11 se ridică o întrebare: „Cine este ca Tine între dumnezei, Doamne?” și răspunsul este „Nimeni, nimeni nu este ca tine, Doamne” arată unicitatea lui Dumnezeu raportându-se la ceilalți zei creați de oameni.[9] Aceasta este prima interpretare a expresiei „Dumnezeu este singurul Domn”, adică Dumnezeul lui Israel, Cel care i-a scos din Egipt, i-a trecut Marea Roșie este UNICUL și SINGURUL Dumnezeu adevărat dintre toți zeii.
2.2 Unitatea lui Dumnezeu din Deut. 6:4
În limba ebraică biblică există două cuvinte care înseamnă „singur”: 1) yāchīd care înseamnă unic. Acest termen yāchīd este folosit în Gen. 22:2: „Dumnezeu i-a zis: „Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubești, pe Isaac…”, care înseamnă singur la părinți (Prov. 4:3; Zah. 12:10)[10] și 2) ’ĕchād care înseamnă unit[11], același termen din Deut. 6:4: „Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn!”; este folosit de către același autor, Moise, și în Gen. 2:24: „De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de nevasta sa și se vor face un singur trup”.
Legătura între textul din Deut. 6:4 și Gen. 2:24 este de o importanță covârșitoare datorită modului în care Moise dorește să transmită aceeași idee esențială. Bărbatul și femeia devin ’ĕchād prin actul intim în cadrul căsătoriei și astfel ei devin „un singur trup”, devin ’ĕchād, atât în unicitatea lor, cât și în unitatea lor existențială binitară[12] cum și Dumnezeu (Elohim) este ’ĕchād, (Deut. 6:4), atât din punctul de vedere al unicității, cât și al unității între Persoanele Dumnezeirii.
În urma acestei incursiuni mai tehnice a explicării lui Deut. 6:4 care arată atât, unicitatea lui Dumnezeu, cât și unitatea Lui se poate conchide că și acest text prezintă o licărire a unui Dumnezeu manifestat printr-o pluralitate de Persoane divine.
În afara acestor texte analizate, Gen. 1:26-27 și Deut. 6:4 cf. Gen. 2:24 sunt și alte texte veterotestamentare care arată o pluralitate de Persoane divine în Dumnezeu precum: Is. 42:1, Is. 48:16, Isaia 52 în lumina Trinității, Is. 63:7-14, expresia Îngerul Domnului arată că este distinct de Dumnezeu Tatăl și acestui Înger Îi sunt atribuite caracteristici care aparțin doar lui Dumnezeu (Gen. 16:7-13, Gen. 22:11-17, Gen. 48:15-16, Gen. 32:24-30, Exod 3:2-6, 14, Exod 23:20-21), iar acest Înger al Domnului este Iisus Christos înainte de întruparea din Betleem.
Toate aceste dovezi furnizate de scrierile VT arată că doctrina/învățătura despre un Dumnezeu manifestat printr-o pluralitate de Persoane reale și distincte nu este străină de Biblie ceea ce ne demonstrează că scriitorii VT erau conștienți de această realitate cu toate că nu era atât de clară această învățătură exact cum o are astăzi cultura.
În următorul articol se vor analiza acele date furnizate de scrierile noutestamentare inspirate care dovedesc o viziune mai explicită a existenței unui Dumnezeu Trinitarian care a fost expus doar implicit în VT.
[1] Millard J. Erickson, Teologie Creștină (Traducător; Elena Jorj, OradeaL Editura Cartea Creștină, 2004), 281-82.
[2] Wayne Grudem, „Dumnezeu în trei Persoane: Trinitatea” în Teologie Sistematică. Introducere în doctrinele biblice (Oradea: Ed. Făclia, 2004), 239.
[3] Vechiul Testament.
[4] Noul Testament.
[5] Wayne Grudem, „Dumnezeu în trei Persoane: Trinitatea” în Teologie Sistematică. Introducere în doctrinele biblice, 240.
[6] Warren Baker, The Complete Word Study Dictionary : Old Testament (Chattanooga, TN: AMG Publishers, 2003), 54.
[7] Ibid.
[8] G.A.F. Knight., A Biblical Approach to the Doctrine of the Trinity (Edinburg, 1953), 20, citat de Gerhard Pfandl, Trinitatea în lumina Revelației (București: Ed. Viață și sănătate, 2007), 151
[9] Wayne Grudem, „Dumnezeu în trei Persoane: Trinitate” în Teologie Sistematică. Introducere în doctrinele biblice, 252.
[10] Norman L. Gulley, „Trinitatea în Vechiul Testament”, în Trinitatea în lumina Revelației, 178.
[11] Ibid.
[12] Zoltan Szallos-Farkas., Dumnezeu, Scriptura și Biserica, tratat de teologie, hristologie și spiritualitate., 118.
Ți-a plăcut ce ai citit? Ai ocazia să câștigi o carte GRATUITĂ, carte ce dezbate subiectul din articolul vizualizat. Tot ce trebuie să faci este să introduci datele în formularul de mai jos și un membru al echipei te va contacta pentru confirmare.
Mult succes!