Biblia ne oferă posibilitatea de a experimenta ce a însemnat credința în Dumnezeu pentru oameni ce au trăit în secole diferite, în culturi îndepărtate, reușind să cuprindem ceea ce ne apropie și ne desparte în acest efort comun de a-L înțelege pe Mântuitorul nostru și de a-I sluji.

Cine dorește să ia parte la acest experiment poate încălța, de exemplu, sandalele lui Avraam, un beduin nomad, ce a trăit în urmă cu mai bine de trei mii de ani, dar ai cărui experiențe sunt la fel de credibile și ușor de procesat și în zilele noastre. Chiar dacă fundalul în care și-a trăit viața s-a schimbat, esența vieții sale spirituale a rămas aceeași.

Avraam este un studiu de caz interesant și provocator pentru că el duce până la capăt ceea ce-i propune Dumnezeu. E adevărat, are și unele ieșiri în decor, păstrate în raportul biblic tocmai pentru a demonstra că și el e om și are momente în care patinează pe cărarea credinței. Acelea sunt însă fundături pentru că patriarhul nu se întoarce a doua oară pe un drum care știe că l-ar duce departe de Domnul său.

Debutul călătoriei sale ne scoate în evidență un adevăr valabil despre felul în care Dumnezeu ne vorbește. După cum apare scris în cartea Geneza, Avraam trăia împreună cu familia extinsă în orașul mesopotamian Ur (11.31). Descoperirile arheologice din secolele trecute ne arată că aceea era o metropolă a lumii sale. Am putea spune că el trăia în New York sau Parisul zilelor noastre. Și am putea spune că o ducea bine, că își trăia visul caldeean, așa cum mulți jinduiesc după visul american.

Dar în acel moment, în care se credea în vârf, Dumnezeu vorbește. Și-i spune să lase tot ce cunoaște și să plece într-o țară necunoscută unde să-I slujească. Orice om care ar fi cântărit rațional această propunere i-ar fi spus că face o greșeală, că în loc să urce, el coboară. Și era adevărat. În acea perioadă, Canaanul era o regiune nesigură, divizată, capricioasă, instabilă. Dacă i-am găsi un corespondent actual, i-am spune o țară din lumea a treia.

Așadar, Dumnezeu îi spune acestui om bătrân, pleacă din comfort într-un fel de exil voluntar, într-o țară care niciodată nu te va recunoaște ca fiind locuitor de drept. Singura promisiune sigură pe care i-o face Domnul este că El va fi cu patriarhul. Nu-i spune că-i va da de mâncare, că-l va apăra de invadatori, că-i va arăta surse de apă. Nimic palpabil, doar promisiunea că după moartea sa, acea țară va fi dată urmașilor săi. Pentru mulți nu ar fi părut o invitație bună de acceptat.

Dar Avraam pleacă, arătând chiar și prin acest gest de a se desprinde de tot ceea ce cunoaște, credința sa. Apreciem momentul de pe muntele Moria ca fiind apogeul loialității sale față de Dumnezeu, dar aceasta nu a apărut ca prin minune. Avraam a fost credincios și sincer din prima clipă, când a dat poruncă slujitorilor săi să pregătească caravanele pentru un drum lung într-o țară necunoscută.

Care e lecția pentru Avraamii de astăzi? Destul de simplu. Dumnezeu ne face și nouă aceeași chemare. S-ar putea să nu fie o chemare din New York în Lumea a treia. Poate fi chiar invers, dacă El dorește să-i fim martori într-o zonă mai aglomerată a lumii. Ideea importantă este că Domnul nu e mulțumit cu locul în care ne găsim.

La fel ca în cazul lui Avraam, chemarea este singulară și modelată pe darurile și abilitățile fiecăruia. S-ar putea să nu plecăm niciodată din orașul în care ne-am născut, dar să experimentăm un drum al patriarhului. Importantă este acea desprindere de cunoscut, de rutină, de ceea ce credem că este împământenit. Dumnezeu nu poate face mari minuni în condiții de siguranță. El își manifestă puterea când pământul tremură sub picioarele noastre.

Dumnezeu ne spune un lucru clar prin acest exod al lui Avraam: țara Canaan nu e acasă! Avraam nu ar fi devenit strămoșul unui popor binecuvântat dacă ar fi rămas în umbra celor cunoscute, ascuns printre cei de-o seamă cu el. Doar ieșind, trăind pe baza promisiunilor divine, el a devenit model, reușind prin har să devină un domnitor al lui Dumnezeu (23.6) printre străini.

Făgăduințele pe care le găsim în Scriptură sunt extraordinare, dar ele au valabilitate doar atunci când lucrăm împreună cu Acela care le-a rostit. Și El spune, că acestea devin literă vie, doar când manifestăm curaj și credință și ieșim din cetatea părinților noștri pentru a lua calea Canaanului. Nu e un drum ușor, ci e plin de obstacole. Dar Dumnezeu a făgăduit că ne va duce până la destinație.

Ți-a plăcut ce ai citit? Ai ocazia să câștigi o carte GRATUITĂ, carte ce dezbate subiectul din articolul vizualizat. Tot ce trebuie să faci este să introduci datele în formularul de mai jos și un membru al echipei te va contacta pentru confirmare.
Mult succes!

Nume *

Email *

Telefon *

Trimite