Este vară. Vară și căldură mare. Te afli în anul 1999 undeva la țară, sub un nuc bătrân, la umbră, pe o iarbă relativ verde și relativ uscată de căldură. Ai aproape nouă ani și ești singur lângă gardul curții în care locuieșți, părinții și bunicii sunt plecați cu munca, sora ta este cu prietenele ei, iar tu trebuie efectiv să exiști până seară când apare cineva cu care te poți juca. Și minut cu minut timpul trece, dar trece prea încet, iar din ceea ce ai la îndemână nimic nu-ti stârnește interesul (o minge spartă care se duce strâmb și un bat).

Copil fiind, ultimul lucru pe care ți-l dorești este să te plictisești. Copiii văd plictiseala cum văd adulții închisoarea. Iar aici trebuie să avem grijă pentru că nu există două categorii de oameni, ei copiii și noi adulții, ci copiii de ieri sunt adulții de azi. Fricile și fascinatiile copiilor de ieri ajung foarte ușor să fie fricile și fascinațiile adulților de astăzi. Dar nu despre copii vreau să vorbesc aici, deși se aplică și în dreptul lor la fel de bine.

Dacă te-aș ruga să încadrezi plictiseala într-una din categoriile următoare – plăcut/neplăcut – sunt tentat să pariez că ai alege NEplăcut. Plictiseala nu este ceva ce ne dorim și este probabil unul dintre simțămintele de care am fugit cu ardoare încă de la vârste fragede. Și fără să ne dăm seama încă fugim de plictiseală cu aceeași viteză ca în copilărie. Marea diferență este că astăzi putem să alungăm plictiseala extrem de ușor. Iar aici intervine tehnologia, în principal smartphone-ul, care accesează foarte ușor aplicații de distras atenția de la plictiseală. Ești în metrou și te plictisești, ce faci? Scoți telefonul și dai scroll pe instagram. Ești la coadă la medic și te plictisești? Scoți telefonul și te uiți la filmulețe scurte pe youtube. Ești acasă și te plictisești? Scoți telefonul și te uiți la un serial.

Efectiv plictiseala a fost atât de mult luată la țintă sub acoperire de lumea modernă și de rețelele sociale în special, încât aproape că nici dacă vrei nu te mai poți plictisi. Unii dintre voi veți spune: “Păi și asta nu e bine? Cine își dorește să piardă timpul plictisindu-se” Ei bine dacă nu te-ai plictisit, dar ai făcut un lucru inutil (ai râs la filmulețe de pe net), tot ai pierdut timpul. Nu vorbim despre o relaxare de 5 minute după o muncă extenuantă, ci despre un obicei și timp regulat petrecut astfel.

Ni se vorbește atât de mult despre învățare continuă, folosirea timpului cât mai eficient, trezitul la ora 5 dimineață, apoi sport, apoi muncă, apoi relaționare sau alte activități încât agenda este prea plină că să îi mai rămână creierului puțin timp că să se oprească din alegare și să se uite puțin în jur, la el, la situația lui cotidiană si să-și dea seama dacă trăiește o viață intenționată sau este prins într-un reflex social. Adică, creierul nostru este ținut continuu în priză de toate activitățile de care ne înconjurăm (unele chiar bune dar prea multe) încât de dimineață când ne trezim până seară când ne culcăm NU reușim să avem câteva momente de reflexie, în care să te gândești la lucrurile importante ale vieții sau să observi lucrurile simple care au fost create de Dumnezeu pentru tine (animale, copaci, marea, muntele, etc).

Iar dincolo de lucrurile astea care te aduc cu picioarele pe pământ, se află cele care țin de curiozitate și descoperire. Adesea cele mai mari idei au venit în timp ce creierul nu era ocupat deja de altceva. Am fi tentați să zicem că și la duș ne plictisi când ne spălăm, dar se întâmplă ca fix atunci să ne vină marile idei. De ce? Pentru că, creierul nostru se relaxează atunci și conexiunile care se fac în creier nu mai sunt acum ocupate cu un șir de obligațîi, bârfe sau task-uri cotidiene.

Eu personal, încă din copilărie, în momentele de plictiseală am observat că imaginea pe o lingură (în partea mai adâncă) se formează invers și am înțeles de ce. Tot atunci am observat cum se formează umbra față de o sursă de lumina, cum se lungește umbră, cum funcționeză o cumpănă și ce se întâmplă dacă îi modifici punctul de sprijin, că soarele este mai sus pe cer vara și mai jos pe cer iarnă și îți intră în ochi și multe altele care nu încap aici.

Este foarte important să înțelegem că plictiseala se petrece doar în creier, nicăieri altundeva, deci este la nivel de gânduri. Din experiență mea pot spune că și dacă ajungi să te plictisești te plictisești probabil 5-10 minute pentru că apoi creierul tău începe să fie activ în diverse arii: de descoperire a lumii din jur, a evenimentelor sau chiar autocunoaștere, arii si lucruri la care nu te-ai fi gândit.

Iar dacă timpul asta atât de necesar creierului nostru noi îl umplem în permanentă cu ceva artificial și îl îndopăm, atunci privăm creierul de momentele lui în care te pot ajuta pe tine ca individ să te diferențiezi în lumea asta plină de stereotipuri și te mai poate ajuta să te cunoști atât pe ține cât și lumea din jurul tău cât mai bine.

În încheiere aș vrea să fac o mențiune, și anume că trebuie să existe echilibru și aici. Nu trebuie să fim toți o lume de plictisiți de dimineață până seară. Ce trebuie să evităm este frica de plictiseală pentru că ea ne împinge să ne ocupăm fiecare minut din zi cu câte ceva, de frică să nu ne plictisim. Însă, este o frică nefondată, pentru că în mod real, creierul nostru are nevoie de momentele respective, așa cum ziceam mai sus. Chiar și în dreptul copiilor este important aspectul asta, iar aici părinții sunt cei care trebuie să echilibreze activitățile din viața copilului astfel încât să îi altoiască/slefuiască creșterea în direcția și în cantitatea corectă.

Haideți să nu ne mai umplem timpul cu lucruri mici, fără valoare, doar de frica plictiselii.

Ți-a plăcut ce ai citit? Ai ocazia să câștigi o carte GRATUITĂ, carte ce dezbate subiectul din articolul vizualizat. Tot ce trebuie să faci este să introduci datele în formularul de mai jos și un membru al echipei te va contacta pentru confirmare.
Mult succes!

Nume *

Email *

Telefon *

Trimite