Societatea a devenit în ultima sută de ani bazată în mare parte pe vizual. Mesajele pe care le transmite sunt împachetate în această formă, asigurându-se că ajung la mintea spectatorului (sau consumatorului) pentru a-l convinge de importanța acestora. Uneori un discurs, o poveste, o reclamă poate fi restrânsă într-un simbol, o imagine care spune totul.

Așa că oricine vede un M arcuit de culoare aurie știe despre ce este vorba. La fel cu patru cercuri reunite pe capota unei mașini sau cu un măr mușcat pe carcasa unui smartphone. Se adeverește astfel zicala care spune că o imagine face cât o mie de cuvinte.

 Am ajuns la aceste gânduri plecând de la o întrebare care aduce laolaltă această rețetă a simbolurilor. Care ar fi emblema lui Dumnezeu? Prin ce imagine ușor de reținut și reprodus, s-ar descrie El, Cel care este, unei rase de ființe limitate și cu tendințe care mai degrabă o îndepărtează de prezența divină?

Un răspuns poate veni repede pe buze, având în vedere că un astfel de simbol vizual chiar există și îi recunoaște pe creștini sau Biserica în general. Dar aș vrea să merg puțin mai în profunzime și să fac de asemenea drumul înapoi. Acel simbol, crucea, a fost aleasă de Biserica apostolică și a rămas o metodă de identificare până astăzi.

Totul pleacă de la Dumnezeu, Creatorul și păstrătorul universului, o ființă care se află dincolo de limitele noastre. Nici măcar lui Moise, cel care e adorat ca sfânt în trei religii diferite, nu a putut să i se reveleze pe deplin (Ex. 33.20). Cea mai puternică revelație a lui Dumnezeu a fost în persoana lui Iisus Christos care deși avea înfățișarea unui evreu din secolul I, lucra și iubea cu toată puterea lui Dumnezeu (Ioan 14.9).

Iisus a trăit puțin pe Pământ, iar lucrarea Sa publică a durat și mai puțin, fiind greu de suportat pentru ierarhia preoțească. În urma Sa a rămas Biserica, au rămas scripturi și tradiții care înfrumușețează sau adaugă elemente la un portret al lui Dumnezeu care a devenit jertfă pentru umanitate.

Din acel moment, imaginea lui Iisus s-a metamorfozat odată cu evoluția culturală, istorică și teologică a Bisericii. Odată a fost un stâlp al puterii imperiale, altădată a fost un războinic ușor de înțeles pentru triburile migratoare, altădată a fost înălțat în tării pline de sfințenie încât nimeni nu avea acces la El, și apoi curentul s-a întors invers democratizându-L și transformându-L într-un Iisus în blugi, un contracultural ce vrea să întemeieze un fel de Împărăție pe Pământ.

După un bilanț de două mii de ani e greu să tragi linie mai ales când Iisus s-a ascuns sub atâtea măști, care chiar dacă nu erau false, reprezentau doar o fațetă a Sa, limitându-L sau punând în evidență calități care nu erau cele mai importante. Cum putem ajunge la acel unic simbol care să spună o poveste într-o clipă?

Am anticipat răspunsul, pentru că metoda convențională de identificare, crucea, este parte a acestuia. Aș vrea să extind puțin imaginea ducând înapoi de la moartea ca jertfă la început, având în vedere că în următoarele zile toată lumea va fi contaminată de spiritul unor sărbători pe care le înțeleg mai mult sau mai puțin la fel ca părinții și bunicii lor.

Iisus se naște parcă pe neașteptate, la capătul unei călătorii lungi, în mijlocul unui recensământ, într-un orășel care era neîncăpător pentru prezența a doi părinți săraci și a unui nou născut. Așa că El își petrece primele ceasuri din viață într-o iesle, un loc pe care nicio mamă nu ar vrea să-l ofere copilului ei.

 E un eveniment atât de important încât întreaga istorie se sprijină pe data nașterii în lumea păcătoasă a Mântuitorului. Odată cu primele scâncete ale bebelușului începe o nouă eră a timpului. Într-un stat ocupat, într-un orășel sărac, într-un staul, intră Dumnezeu în lume. O propoziție pe care nu o poți rosti fără să te cutremuri.

Într-un fel viața lui Iisus e demarcată de contactul cu lemnul. Își doarme primul somn într-o iesle și își trăiește ultimele clipe atârnat pe o cruce de lemn. Și tot pe lemn proclamă S-a sfârșit, misiunea a fost îndeplinită și omenirea poate să spere din nou. Dumnezeu a marcat istoria umanității prin aceste instrumente simple, banale dar care au schimbat istoria.

Nu e necesar să credem că prin apropierea de Iisus acel lemn a căpătat calități speciale sau a devenit în sine ceva de adorat. Dar putem crede că aceasta ne spune ceva despre Dumnezeu. Ne arată că El lucrează uneori mai bine cu lucruri care nu atrag atenția, care sunt de aruncat, fără valoare. Că El pune preț pe cel mai neînsemnat om, în ochii proprii. Pentru Dumnezeu e suficient de important încât să-și fi dat viața pentru el.

Această imagine a unor bucăți de lemn bătute laolaltă cu un ciocan ne trimite și la simplitatea prezentă în caracterul lui Dumnezeu. Da, a existat și un templu măreț în Ierusalim, dar în cele din urmă tocmai acea măreție a dus la îngâmfare și încumetare pedepsită prin robia babiloniană.

Dumnezeu lucrează de atâtea ori prin cele mai neînțelese și neimportante căi. Printr-o roabă evreică vindecă pe generalul Naaman. Prin două pâini și cinci pești hrănește o mulțime impresionantă. Prin unsprezece pescari și țărani evrei își predică Evanghelia de-a lungul lumii cunoscute. Și ne spune că nici cel mai mic gest, ca un pahar de apă pentru un călător setos, nu va rămâne nerăsplătit (Mat 10.42).

Revenind la dorința excentrică a lui Moise de a-L vedea pe Dumnezeu, înțelegem ceva. Emblema lui Dumnezeu nu e ceva vizibil, ca o iesle sau o cruce, ca o biserică aurită sau o statuie gigantică. Când Dumnezeu s-a prezentat înaintea lui Moise nu i-a ieșit înainte cu aspectele măreției și nu a făcut muntele să se cutremure. Pur și simplu și-a deschis inima înaintea lui, spunându-i că El este un dumnezeu care iartă, e loial și iubește până la al miilea neam (Ex 34. 6-7).

Dumnezeul nostru nu are nevoie de o emblemă vizibilă pentru că El se vede prin viața celor care se proclamă ca fiind urmașii Săi. Putem privi la cruce, sau acum la iesle, dar să nu rămânem blocați în ceea ce se vede, ci să ne deschidem mintea și să ne gândim la cât de multă dragoste a fost turnată în acel mic dreptunghi de lemn. Pentru fiecare om…

Ți-a plăcut ce ai citit? Ai ocazia să câștigi o carte GRATUITĂ, carte ce dezbate subiectul din articolul vizualizat. Tot ce trebuie să faci este să introduci datele în formularul de mai jos și un membru al echipei te va contacta pentru confirmare.
Mult succes!

Nume *

Email *

Telefon *

Trimite