Zilele acestea a ajuns și în România știrea că în statul american Utah, s-a votat o lege prin care Biblia să fie scoasă din bibliotecile școlilor publice. E genul de știre care stârnește o reacție, fie de ușurare, pentru  atei, fie de revoltă și frică pentru credincioși. Chiar dacă e vorba despre un caz punctual, acesta e prins într-o țesătură mai largă a schimbărilor culturale și sociale din Statele Unite și merită înțeles în context.

Dar nu la asta aș vrea să privim în continuare. Pentru că verdictul este unul care ne poate pune pe gânduri. Și poate fi stabilit un precedent. De aceea, cred că e important să privim la această acuzație și să vedem dacă este motivată de filozofii de viață diferite de cea creștină, de rea intenție, sau dacă există un sâmbure de adevăr în spatele acestei plângeri.

Ca primă informație care deja e cunoscută de majoritatea lumii, Biblia nu este o carte unitară. Sunt 66 de cărți, divizate în 2 mari secțiuni. Iar această mână de cărți, scrisă de oameni diferiți cu intenții diferite, dar reflectând un unic mesaj, se împarte în mai multe genuri literare.

În Biblie găsim poezie, în special în cartea Psalmilor, pagini de înțelepciune grupate într-o secțiune specială ce cuprinde Proverbe sau Eclesiastul. Legile vechiului Israel se găsesc în Numeri sau Deuteronom. Multe cărți, încărcate de un limbaj simbolic, profetic se găsesc în ambele diviziuni ale Bibliei.

Am putea spune că aceste părți sunt mai abstracte, mai încărcate teologic, având un conținut care distilează experiența întâlnirii cu Dumnezeu și încearcă să configureze elementele care o conțin, adăugând pe lângă aceasta norme etice, pentru care putem găsi echivalent în alte culturi din alte timpuri.

Dincolo de aceste cărți avem mult mai multe care sunt ancorate în imediatul biblic. Ele compun ceea ce unii numesc istoria sacră. De la perechi precum Geneza-Exod, Iosua-Judecători, Samuel și Împărați, acestea prezintă istoria poporului Israel și a felului în care s-a raportat la vocația de a fi chemați de Dumnezeu pentru a aduce lumii un mesaj.

Citind aceste cărți s-ar putea să găsim unele pasaje mai greu de digerat. Cain îl ucide pe Abel. Sihem o abuzează pe Dina. Întâi-născuți din Egipt mor în ultima plagă. David poftește și ucide pentru a o seduce pe Batșeba. Samson doboară un templu peste el și o adunare de sărbătoare. Irod poruncește asasinarea a zeci de copii. Se descriu războaie, molime și multe alte catastrofe.

Nu neagă nimeni că atunci când creștinii citesc Biblia au unele pasaje preferate, de obicei acelea care se leagă de experiența personală, în vreme ce altele sunt trecute mai în grabă. Încercăm să păstrăm o viziune cât mai curată, mai luminoasă, din care să se elimine ceea ce ne deranjează sensibilitățile noastre.

Dintr-un anumit punct de vedere acea acuzație este corectă. Da, Biblia nu este doar o carte de învățătură, o maculatură etică ce te învață să nu furi, să nu minți și alte lecții ce se găsesc și în basmele copilăriei. Și de aceea, e nevoie de un anumit grad de maturitate și poate chiar de un mentor care să te pregătească pentru a înțelege contextul mai larg al celor prezentate în ea.

E important de reținut un lucru. Autorii Bibliei au fost conștienți și au scris istorie sacră, după cum am spus. Ceea ce înseamnă că au raportat ceea ce au văzut cu ochii lor sau ceea ce au preluat de la înaintașii, primind iluminarea că acele lecții sunt importante pentru popor.

A rescrie istoria este un fenomen care s-a petrecut mereu și e activ și în zilele noastre. De obicei, regimul aflat la putere încearcă să ”repare” trecutul pentru a-și ascunde crimele sau neajunsurile dinainte de a controla mijloacele de influență. Unii oameni îndoielnici pot deveni eroi prin propagarea unor povești care nu au legătură cu realitatea.

Dacă facem un pas înapoi, să vedem ce s-ar întâmpla dacă am aplica acest comportament la nivelul istoriei. Nimeni nu ar auzi de Vlad Țepeș, faimos pentru mijlocul prin care-și executa dușmanii. Cum putem prezenta istoria războaielor, evenimente violente prin natura lor? Sau cum să începi o discuție despre un dictator însetat de sânge, când principalul său mod de a acționa politic este prin violență? Istoria este o oglindă pe care trebuie să o privim ca să înțelegem drumul parcurs până astăzi de societatea umană.

Unul din scopurile pentru care a fost scrisă Biblia este pentru învățătură (vezi 2 Tim 3.16-17). Omul care o citește învață cine este Dumnezeu, ce a făcut și ce vrea El. Învață cum au reacționat oamenii puși în fața situației de a asculta de legile Sale. Poți avea un Iosif sau Ezra care au fost loiali. Pe lângă ei există Haman, Saul, Iefta, Ahab și alți oameni care au ales să-și conducă viața după propriile lor interese. Iar deciziile lor rămân în istorie.

Învățăm și prin exemple negative, poate mai bine decât prin cele pozitive. Dacă vezi ce a însemnat minciuna pentru Avraam poate te gândești de două ori înainte de a face asta. Privind la mândria, aroganța și sfârșitul lui Absalom poate ne vom proiecta un caracter care să nu aibă aceleași trăsături.

Dumnezeu a știut că oamenii ascultă mai degrabă povești decât percepte sau argumentații filozofice seci. Vedem că Iisus a învățat tot prin parabole, povești cu o morală. Autorii Bibliei de multe ori au preluat evenimentele reale și le-au încărcat cu o lecție morală. Și pentru aceasta au trebuit să arate până la capăt urmările acelui comportament.

Probabil una din cele mai importante lecții pe care vrea să le prezinte Biblia este că păcatul duce la moarte, și înainte de aceasta ne pune în situații dificile, multe dintre ele create chiar de noi pentru a ne confirma acest comportament. Biblia prezintă aceste situații incomfortabile, dar niciodată nu le aprobă. Aprinde lumina, ridică covorul pentru a se vedea mizeria tocmai pentru ca noi să strâmbăm din nas și să nu dorim să ajungem în acea situație.

Biblia conține violență, dar nu este în caracterul ei. Nu o încurajează, ci pur și simplu o descrie. Și chiar dacă pe alocuri pare o carte a morții, ea este de fapt o carte a vieții. Acele capitole sunt un semnal de alarmă referitor la efectele devastatoare ale păcatului, la nivel individual, dar și colectiv. Mai rămâne și întrebarea ce facem când Dumnezeu este autorul unor acte greu de înțeles. E important de reținut tabloul mai larg în care acele manifestări divine sunt contrabalansate de dovezi de har care este, până la urmă, nemeritat de cei care îl primesc.

Putem deci spune că Biblia are anumite capitole greu de digerat. Dar nu le putem șterge. Făcând asta, am șterge istoria, ceea ce s-a întâmplat cu adevărat, și mai mult decât atât am dilua mesajul ei. Biblia este ca o galerie de artă. Unele tablouri sunt capodopere, indicând faptele frumoase ale credincioșilor. Altele sunt grotești, tragice, urâte. Sunt mărturii ale eșecului uman și dovada consecințelor comportamentelor greșite. Avem nevoie de ambele fețe ale monedei pentru a înțelege în totalitate experiența umană, și mai ales pentru a lua cele mai bune alegeri.

Ți-a plăcut ce ai citit? Ai ocazia să câștigi o carte GRATUITĂ, carte ce dezbate subiectul din articolul vizualizat. Tot ce trebuie să faci este să introduci datele în formularul de mai jos și un membru al echipei te va contacta pentru confirmare.
Mult succes!

Nume *

Email *

Telefon *

Trimite