În realitate, doar persoanele cu afecţiuni specifice legate de gluten – cum ar fi boala celiacă, alergia la grâu sau sensibilitatea non-celiacă la gluten – au reacţii adverse la consumul de gluten.

Mit: Consumul de gluten este dăunător.

„Glutenul” este un termen generic care desemnează un grup de proteine din cereale precum grâul, orzul, secara. Glutenul este prezent în produsele de panificaţie, în patiserie, în pastele făinoase, în fulgii de cereale (inclusiv de ovăz, unde contaminarea cu gluten este frecventă), în malţ (care provine din orz), în unii coloranţi alimentari obţinuţi din cereale sau în bere (dacă este produsă din cereale). Majoritatea oamenilor tolerează bine glutenul, dar există o minoritate, cam 1 din 20 de persoane (Taraghikhah, Ashtari et al. 2020), care prezintă simptomatologie în relaţie cu consumul de gluten. Patologia legată de gluten poate fi autoimună (boala celiacă), alergică (alergia la grâu) și non-alergică non-imună (sensibilitatea la gluten).

Boala celiacă

Este cea mai investigată afecţiune legată de gluten. Afectează aproximativ 1% din populaţie și are un substrat autoimun – sistemul imunitar al organismului atacă niște structuri mici din intestin, numite microvili, care ajută la absorbţia nutrienţilor. Rezultatul este o deficienţă în ce privește asimilarea corectă a nutrienţilor în organism.

Este recomandată testarea pentru boala celiacă în cazul persoanelor care au o rudă de gradul I diagnosticată cu această afecţiune, precum și în prezenţa simptomelor asociate: dureri abdominale, balonare, diaree sau constipaţie, scaune steatoreice, stări de greaţă și vomă, modificări de cogniţie, stări de anxietate sau depresie, oboseală accentuată, migrene, erupţii cutanate sau mâncărimi, dureri articulare, dismenoree, afte bucale recurente, simptome de neuropatie periferică sau fluctuaţii semnificative ale greutăţii. Totuși, aceste simptome sunt nespecifice și pot indica fie malabsorbţie (intestinul nu absoarbe corect nutrienţii), fie boli fără un set clar de simptome, manifestate tăcut sau sporadic.

Pentru diagnosticarea bolii celiace, se pot efectua teste de sânge care măsoară anticorpi specifici. Confirmarea diagnosticului se poate face printr-o biopsie duodenală sau un test genetic, HLA DQ2 sau DQ8, util mai ales când există discrepanţe între rezultatele testelor pentru anticorpi și rezultatul biopsiei. Tratamentul implică adoptarea unei diete fără gluten și evitarea contaminării din bucătării în care se prepară mâncăruri cu și fără gluten.

Alergia la grâu

Apare când o persoană consumă sau inhalează făină de grâu. Practic, sistemul imunitar al persoanei respective reacţionează exagerat la proteinele din grâu, iar reacţia poate fi amplificată de activităţile fizice. Printre simptome se numără inflamarea sau mâncărimile la nivelul gurii sau al gâtului, urticaria, erupţiile pe piele, nasul înfundat, durerile de cap, dificultăţile de respiraţie, crampele abdominale, greaţa, vărsăturile, diareea și, în situaţii critice, anafilaxia (o reacţie alergică gravă, rapidă în evoluţie, care poate pune în pericol viaţa). Un aspect distinctiv al alergiei la grâu, comparativ cu boala celiacă, este rapiditatea cu care apar simptomele după consumul de gluten, adesea în doar câteva minute. Pentru a diagnostica această alergie, se pot realiza teste cutanate sau analize de sânge.

Sensibilitatea non-celiacă

Afectează în jur de 10% din populaţie, provoacă simptome similare celor ale intestinului iritabil și se manifestă prin reacţii ce pot apărea de la câteva ore până la câteva zile după ce persoana respectivă consumă alimente cu gluten. Printre cele mai comune simptome se numără balonarea, diareea, durerile abdominale, senzaţia de greaţă, refluxul gastro-esofagian, fatigabilitatea (oboseala), durerile de cap, durerile articulare, erupţiile cutanate sau eczemele și starea de depresie. (Barbaro, Cremon et al. 2018)

Deoarece nu există un marker specific pentru diagnosticarea acestei sensibilităţi, medicii o identifică în principal prin eliminarea altor cauze posibile. Deși evitarea glutenului reduce simptomele, dieta Low-Fodmaps a dat rezultate similare. Aceasta limitează carbohidraţii care fermentează ușor, precum lactoza (prezentă în produsele lactate), fructoza (din fructe, miere sau siropuri), fructanii (așa cum sunt cei din grâu – inulina), galactanii (prezenţi în leguminoase) și poliolii (îndulcitori ca sorbitolul, manitolul și xilitolul).

S-a remarcat o suprapunere în creștere a sensibilităţii non-celiace la gluten cu sindromul de intestin iritabil. Din această cauză, medicii pot recomanda și în aceste cazuri selecţionate o dietă fără gluten.

În concluzie, pentru boala celiacă și alergia la grâu, dieta fără gluten este absolut obligatorie. Aderarea la o dietă fără gluten în cadrul sensibilităţii non-celiace este importantă pentru controlul simptomelor, însă nu decisivă. Pentru sindromul de intestin iritabil reducerea cantităţii de gluten în cadrul dietei Low-Fodmaps este suficientă.

_{Articolul este o republicare de pe site-ul Semnele Timpului.}

Ți-a plăcut ce ai citit? Ai ocazia să câștigi o carte GRATUITĂ, carte ce dezbate subiectul din articolul vizualizat. Tot ce trebuie să faci este să introduci datele în formularul de mai jos și un membru al echipei te va contacta pentru confirmare.
Mult succes!

Nume *

Email *

Telefon *

Trimite