fbpx
De zi cu zi

Hoțul de bucurii

By

Se strecoară în mintea celor mici și mari, deopotrivă. Pune în umbră frumosul unic al fiecăruia. Presară amărăciune peste trecut, împovărează prezentul și întunecă viitorul. Intervine în jocul naiv al copiilor, dar și în prieteniile vechi de ani. Nu ocolește pe cei singuri, nu trece cu vederea nici familiile și face ca recunoștința să fie uitată. Vine chiar și nepoftită și nu pleacă decât cu lupte consecvente. Cel mai probabil, i-ai dat drumul să intre în gândurile tale ultima dată când ai navigat pe rețelele de socializare. Atenție! Căutăm hoțul de bucurii. Acesta e pus sub urmărire generală și umblă cu numele de comparație.

Teoria comparării sociale este un concept adus în discuție pentru prima dată de către psihologul Leon Festinger. Acesta a sugerat că omul are un impuls înnăscut de a se autoevalua, de cele mai multe ori, în comparație cu ceilalți. Oamenii emit un mare număr de judecăți despre ei înșiși, iar una dintre modalitățile cheie prin care fac acest lucru este prin compararea socială sau prin analiza propriei persoane în raport cu ceilalți.[1]

Procesul comparării sociale presupune ca persoanele să își cunoască potențialul evaluându-și propriile atitudini, abilități și trăsături în comparație cu ceilalți. În majoritatea cazurilor încercăm să ne comparăm cu cei din grupurile apropiate sau cu persoanele care ne asemănăm în diferite aspecte.  Există două tipuri de comparație socială – comparație socială ascendentă și comparație socială descendentă.

Comparația socială ascendentă are loc atunci când ne comparăm cu cei despre care credem că sunt mai buni decât noi. De obicei, vom privi la alte persoane pe care le admirăm pentru că ne dorim să ne îmbunătățim statutul actual sau abilitățile pe care le avem sau daca ne încercăm să obținem rezultate similare cu ale lor. Astfel, dacă, spre exemplu, vrem să aducem mișcare în stilul nostru de viață sedentar, vom privi cu admirație și vom compara evoluția proprie cu cea a lui Andrei Roșu sau a lui Tiberiu Ușeriu.

De cealaltă parte, comparația socială descendentă apare când ne comparăm cu alții care sunt într-o conjunctură mai puțin favorabilă decât a noastră. Vom apela la astfel de comparații pentru a ne face să ne simțim mai încrezători cu privire la abilitățile sau trăsăturile noastre. Așadar, vom primi o doză de încredere în noi dacă ne vom arunca ochii peste colegul/colega care nu este îmbrăcat așa cool ca noi sau care nu are o mașina așa puternică cum poate deținem noi.

Cum ne putem vindeca de obiceiul de a ne compara cu alții?[2]

  1. Cunoaște-te și descoperă cu ce daruri speciale ai fost înzestrat de Dumnezeu. Fie că este vorba despre o îndemânare, despre o abilitate, despre puterea de a vedea partea plină a paharului sau despre înțelepciunea de găsi o vorbă bună pentru orice om, nimeni nu este trecut cu vederea. „Sunt felurite daruri, dar este același Duh; sunt felurite lucrări, dar este același Dumnezeu, care lucrează totul în toți” (1 Cor 12:4-6).
  2. Lasă ca momentele de bucurie, cât și cele de întristare să  fie pedagogi în dezvoltarea ta și a altora. Viața perfectă nu e decât un miraj. Operele de artă se obțin din combinarea luminii cu umbrei, așa că înaintează prin fiecare experiență spre a deveni cea mai bună versiune a ta. „Știu să trăiesc smerit și știu să trăiesc în belșug. În totul și pretutindeni m-am deprins să fiu sătul și flămând, să fiu în belșug și în lipsă” (Filipeni 4:12).
  3. Știm cu toții că cele mai apreciate povești sunt cele cu oameni care zâmbesc, duc o viață, aparent, fără griji. Prin comparație, propria experiență ar putea părea destul de mediocră sau nu atât de vrednică de spus altora. Cu toate acestea, împărtășirea nevoilor, a opiniilor personale și crearea unui cadru în care să te simți vulnerabil nu vor face decât să deschidă orizonturi și perspective prin care să fii cunoscut de ceilalți și chiar apreciat. „Și El mi-a zis: <<Harul Meu îți este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită>>. Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine” (2 Corinteni 12:9).

Ioan spune în Evanghelia lui că „hoțul nu vine decât să fure, să înjunghie și să prăpădească” (Ioan 10:10). Nu mai lăsa ca hoțul de bucurii, comparația, să te împiedice să ai o viață din belșug. Mai mult nu înseamnă mereu mai împlinit, iar mai puțin nu se traduce în nefericire. Descoperă cât de prețios ești! Îmbrățisează trecutul, așa cum este el, bucură-te de prezent, cu toate provocările lui și permite-i lui Dumnezeu să-ți contureze viitorul după înțelepciunea Sa.


[1] https://www.verywellmind.com/what-is-the-social-comparison-process-2795872

[2] https://www.psychologies.ro/dezvoltare-personala-cunoaste-te-2/cunoaste-te/de-ce-sunt-comparatiile-daunatoare-2145567?v=f5b15f58caba

Ți-a plăcut ce ai citit? Ai ocazia să câștigi o carte GRATUITĂ, carte ce dezbate subiectul din articolul vizualizat. Tot ce trebuie să faci este să introduci datele în formularul de mai jos și un membru al echipei te va contacta pentru confirmare.
Mult succes!