fbpx
De zi cu zi

Iluzia libertății de exprimare „pe online”

By

Mulți ar crede că, fără îndoială, în mediul online ne exprimăm liber mult mai ușor, că avem mai mult confort în exprimare și că în realitate nu am avea același curaj. Așa să fie? Tu cât timp petreci zilnic în zona virtuală? Cât de mult resimți o reacție negativă care îți este adresată în mod direct? Să aibă oare vreo legătură cu timpul petrecut acolo?

 Reacțiile etalate

              Nu este un secret faptul că cei mai mulți aleargă după aprecierile celor mai mulți, iar lucrul acesta, dacă se poate, să fie cât mai evident și cât mai nuanțat.

Este o senzație să fii apreciat în surdină, în absența unui public numeros, însă parcă tot mai mult ți-ai dori ca acel public să asiste la momentul în care ești lăudat pentru o realizare sau reușită, fie ea cât de mică.

Rămâne totuși întrebarea: cât de autentică este, de fapt, o apreciere în mediul online? Îți este oare adresată ție sau ești ignorat complet, iar destinatarul este doar obiectul postat? Apoi, dacă îți place chiar foarte mult un anumit citat publicat de o persoană care îți displace foarte mult, putem vorbi despre o formă de oprimare a libertății de exprimare prin subiectivism?

Sursa (RE)sentimentelor

              Ego-ul reacționează semenea unui senzor atunci când ne etalăm în mediul online. Când postezi un citat sau o fotografie, sau când distribui un conținut care crezi că își merită reacția se creează anumite așteptări care uneori rezonează cu stima de sine. În orice caz, ești afectat de modul în care te percep ceilalți. Uneori se depun eforturi susținute pentru a nu fi devansat în așa-zisul maraton al aprecierilor vizibile, de teama de a nu dispărea în anonimat sau de a nu pierde teren în fața „concurenței”.

Pe de altă parte, putem aplica principiul și în dreptul sentimentelor negative pe care le nutrim din aceeași sursă „online”. Uneori invidia joacă un rol atât de important încât aceasta devine o motivație în sine, o forță motrice chiar. Alteori se exagerează până la degenerarea în violență verbală sau la o atitudine agresivă exprimată în fel și chip, în comentarii, „emoticoane”, simboluri, gesturi sau efecte media suficient de sugestive cât să strice cuiva dispoziția pe o zi întreagă. Iar lucrul cel mai bizar din această ecuație este faptul că toate aceste confruntări, cel mai adesea, se întâmplă fără măcar să fi avut loc o relaționare directă cu persoanele care te atacă sau te provoacă, nici măcar să le fi cunoscut, ci acestea au loc doar pe cale virtuală, prin prisma subiectelor la care iei parte. Urmăriți un număr de postări pe un canal social și veți observa că încă din primele comentarii se degenerează în violență verbală, indiferent de subiectul acelei postări. Interesant este că dacă discuția ar avea loc „face to face” cu siguranță că exprimarea ar fi mult mai menajată. Să fie oare exprimarea virtuală o defulare reală, iar cea directă să comporte anumite oprimări?
Haideți să analizăm un pic mai în profunzime și să încercăm să aflăm oare cum s-a creat acest efect în spațiul virtual care se joacă cu sentimentele utilizatorilor și îi dejoacă uneori într-un mod lamentabil, alteori într-un mod hilar. Oare de unde acest complex de sentimente?

Există un principiu care spune că nimeni nu te poate face să te simți inferior fără consimțământul tău. Lărgindu-i aplicabilitatea, înțelegem cu ușurință că nimeni nu ar reuși să-ți dicteze simțămintele în direcția dorită de el fără consimțământul tău. Nimeni nu te poate face să te simți ratat, nimeni nu ar putea să te facă să te simți incapabil, exagerat, demodat, penibil, absurd, depășit de realitate sau bolnav. NU, decât cu acordul tău exprimat în primul rând la nivelul autoconvingerii!

Cenzura de azi

              Mulți „milenari” încă își amintesc cu repulsie poate, că până mai ieri, într-un regim nu de mult apus, a existat o procedură restrictivă numită „cenzură”. Așadar, aceia care s-au născut înainte de 1980 înțeleg cel mai bine ce înseamnă oprimarea libertății de exprimare și care sunt consecințele unei societăți controlate cu astfel de instrumente. Întrebarea de 100 de puncte asupra căreia vă invit să reflectăm este: mai există oare și în zilele noastre, în 2021, mecanismul cenzurii? Cum e posibil? Oare în realitate chiar suntem cu adevărat liberi și chiar ne putem bucura nestingheriți de libertate în exprimare? Vom vedea…

Vă invit să vă imaginați următorul scenariu: să presupunem că s-ar crea un forum sau un grup pe un canal social în care se înscriu iubitorii de artă modernă, iar la un moment dat se înscrie și un tânăr cu o viziune nouă și cu un talent extraordinar, însă de o moralitate fermă. Să ne imaginăm că în unanimitate pe acel grup se stabilesc așa-zisele valori contemporane cu orientare spre imoralitate, siluete nud și alte forme de exprimare artistică mai puțin decente, iar acel tânăr își exprimă dezacordul cu privire la aceste creații. În același spirit unanim ceilalți îl ridiculizează până într-acolo încât efectiv îi sunt dictate „valorile”, respectiv „termenii și condițiile” în care trebuie să gândească și să se exprime public. Repet, aceștia nu fac altceva decât să-l ridiculizeze pe tânăr și să se susțină reciproc în ceea ce îndrăgesc, exprimându-se la rândul lor cât se poate de liber. Întrebarea rămâne: mai există cenzura și în zilele noastre? Sub o formă sau alta, mecanismul există fără îndoială, chiar dacă se numește „corectitudine politică”. Trist…

Poate că tot ceea ce au lăsat în urmă acei „corectori de valori” a fost doar o excludere dintr-un grup și putem spune că, cel mult i-a stricat ziua unui nonconformist, însă nu că i-a afectat și valorile. O a doua întrebare ar fi: merită ca acel tânăr să se lase afectat? Merită să lupte pentru libertatea de exprimare împotriva curentului, sau merită să renunțe?

Un alt studiu de caz descinde dintr-un context actual și anume perioada pandemică ce a afectat libertatea de a acționa. De data aceasta problema nu se ridică la nivelul unui comportament sfidător și nu ne referim cu subtilitate la o gură acoperită de o mască. Măsurile legiferate sunt indiscutabile, discuția noastră este mai în profunzime. Nici măcar despre acțiunea de a te vaccina nu discutăm și respectăm alegerea fiecăruia. Problema apare, însă, atunci când același efect coroziv al corectitudinii politice sau al cenzurii în varianta modernă afectează libertatea de exprimare.

S-a întâmplat recent ca într-un grup de mediciniști să se facă o aluzie discriminatorie cu privire la „nevaccinați”. Aspectul pe care nu-l avea la cunoștință cel care a comis-o a fost amenda riscată în acest caz.

De ce să mă autoexclud?

Nu e o coincidență că unul dintre ce mai străluciți oameni de știință și totodată autorul teoriei relativității, Albert Einstein, revanșându-se față de un tânăr hamal pentru că i-a cărat bagajul la camera de hotel unde a fost cazat, i-a dat un sfat la fel de relativ: „Trăiește simplu, trăiește modest și vei fi fericit!”

Există o sursă de inspirație și lecții încă relevante și de actualitate chiar și în ziua de azi, un cod al bunelor maniere al creștinismului care ar trebui studiat cu interes – Sfânta Scriptură. Un bun creștin rezonează cu valorile care se regăsesc pe aceste pagini. Una dintre aceste valori vorbește despre o formă de autoexcludere dintr-un mediu supraaglomerat, în care își lasă amprenta filozofia „carpe diem” (trăiește clipa). Îndemnul din cartea Romani a Noului Testament, la capitolul 12 cu versetul 2 spune: „Nu vă conformaţi acestui veac, ci lăsaţi-vă transformaţi prin reînnoirea gândirii voastre, ca să puteţi discerne voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită.”

Trăim într-o societate a consumului, a egocentrismului, a dominării celui mai puternic. Trăim o dictatură a nonvalorilor și dacă nu ne exprimăm dezacordul construim o societate în care „ereziile” sunt corectate politic. Cu cât vei petrece mai mult timp într-un anumit mediu, cu atât mai serios te vei identifica cu modelul promovat și etalat acolo și vei resimți pe măsură toate ofensele care ți se vor adresa. Oare merită să rămâi?

Temele abordate în acest articol și anume libertatea de exprimare și sentimentele resimțite în comunicarea virtuală nu sunt alese la întâmplare, ci sunt indicii clare ale unei vieți ghidate de trendul sau de „tiparul acestei ere”, o viață mai mult absentă din realitate și mutată într-o zonă care, deși nu există, totuși, acolo trăiesc cei mai mulți.

Dacă în umblarea ta zilnică prin existența virtuală îți este adresat un comentariu ca un afront din partea unui necunoscut, reușește să îți strice dispoziția și să îți afecteze până și libertatea de exprimare, atunci ar trebui să-ți pui niște întrebări serioase.

Ți-a plăcut ce ai citit? Ai ocazia să câștigi o carte GRATUITĂ, carte ce dezbate subiectul din articolul vizualizat. Tot ce trebuie să faci este să introduci datele în formularul de mai jos și un membru al echipei te va contacta pentru confirmare.
Mult succes!