Bău îndelung din plosca gravată cu simboluri stranii întinse de servitorul său. Acel regim aspru de călătorie îi devenise familiar. Era plecat de acasă de o vreme bună, împreună cu câțiva dintre frații săi. Era departe, într-o țară pe care nu o înțelegea prea bine.

Nu curiozitatea l-a împins în acel loc, mai degrabă credința. Era în natura lui de înțelept să cerceteze voia Domnului pe Pământ. Cunoștea multe popoare, le studiase legile și încerca să găsească locurile în care Creatorul binecuvânta. Și să meargă acolo, pentru a vedea cu ochii săi.

Cu ani în urmă, frații săi au discutat aprins despre cărțile sfinte ale evreilor, care au ajuns la ei pe calea Babilonului, unde fuseseră sclavi în vremuri vechi. Erau cărți în care se putea simți suflarea Duhului, inspirându-le și așezând în ele un mesaj ce putea să cutremure marile împărății.

Iar între sulurile înțelepților evrei apărea mereu și mereu profeția unui Uns, care va face voia Domnului, venind din stirpea veche a lui David. Urma să se nască în curând în Țara Sfântă. Au făcut consiliu și s-au împărțit. Unii au râs de acele povești ticluite, dar alții, niște magi, le-au văzut ca adevăr și au pornit la drum.

Un drum lung, de-a lungul unor orașe milenare. S-au oprit la sfat, ascultându-i pe cei care știau mai pe deplin slova profeților și au știut că drumul era bun. Au  văzut pe cer Steaua, care părea să le fie ghid în acea călătorie, și au fost și mai încurajați de acel semn ceresc.

Au poposit la Ierusalim, dar nimeni nu sărbătoarea nașterea unui nou rege. Părea neobișnuit așa că au făcut cale dreaptă înspre palatul regelui. Irod i-a primit cu cea mai mare căldură și supunere, până când a auzit cuvântul rege din gura lor. Chipul i s-a înviclenit, deși limba îi era mai mieroasă ca înainte. Voia și el să se închine înaintea acestei noi odrasle regale.

Magii și-au continuat drumul mai departe, pentru că Steaua continua să strălucească pe cer. Stătea înaintea lor și se mișca de fiecare dată când ei ridicau tabăra. S-au depărtat de Ierusalimul sclipitor, doldora de mari palate și construcții, luând-o pe mai departe pe drumurile drepte ale Palestinei.

După alte câteva zile de mers, Steaua a stat locului. Cu cât îi veneau în apropiere, cu atât refuza să se miște. Magii se priveau fericiți. Acela era locul, puteau fi siguri. Astrul părea un ornament așezat deasupra unei case sărăcăcioase. Nu au pus prea multe întrebări crezând că acela era cu adevărat locul.

Un serv a bătut la ușă, ieșind un bărbat puțin în vârstă. Privi mirat la caravana ce-i stătea la poartă. Nu visase să vadă atâta bogăție strânsă laolaltă. Un grup de străini purtând haine scumpe s-au apropiat de el și i-au povestit toată călătoria lor. A dat din cap smerit și i-a chemat înăuntru.

Nimic nu părea să vestească prezența unui prinț. Încăperile erau curate, dar lipsite. Lămpile făceau destulă lumină pentru ca să se vadă două siluete. Una era o femeie tânără, șezând pe un scaun de lemn. În fața ei, un băiețel, ce părea să asculte o poveste veche.

Se întoarse spre ei. Ar fi sperat să vadă niște limbi de foc sau o aură care să-L cuprindă, dar bebelușul nu era ieșit din comun. Privindu-L atent, acei bărbați înțelepți putură să vadă ceva mai mult. Steaua a adeverit, ecoul vechilor profeții părea să aibă sens în privirea acelui copilaș. Cândva, El avea să poarte o coroană pe frunte, eliberându-Și poporul.

Ți-a plăcut ce ai citit? Ai ocazia să câștigi o carte GRATUITĂ, carte ce dezbate subiectul din articolul vizualizat. Tot ce trebuie să faci este să introduci datele în formularul de mai jos și un membru al echipei te va contacta pentru confirmare.
Mult succes!

Nume *

Email *

Telefon *

Trimite