Celebru om de știință de la Yale evaluează darwinismul depășit
Credinciosul jelindu-se după vaiurile lumii
Getting your Trinity Audio player ready...
|
Majorității dintre noi, ne place să credem că oamenii sunt „buni la inimă”. În ciuda torentelor de știri care raportează suferința cauzată de către om, ideea că altruismul este mecanismul nostru de bază rămâne se pare o idee populară.
Acum, un nou studiu sugerează că oamenii ar putea fi buni în mod natural cel puțin în copilărie. Cercetătorii departamentului pentru Învățare și Neuroștiințe al Universității din Washington (University of Washington’s Learning & Brain Sciences division) cunoscută și ca I-LABS, au studiat îndeaproape 100 de copii cu vârsta de 19 luni și au descoperit că „bebelușii erau rapizi în a-și împărți mâncarea cu cercetătorii, chiar și atunci când, fără îndoială, lor înșiși le era foame”.
Ne naștem altruiști?
„Credem că altruismul este important pentru studiu, deoarece este unul dintre cele mai distincte aspecte ale ființei umane. Această parte este importantă pentru materialul moral al societății,” ne spune Rodolfo Cortes Barragan, cercetător postdoctorant din cadrul I- LABS și autor principal al studiului. „Noi adulții ne ajutăm reciproc atunci când îl vedem pe celălalt în nevoie și facem acest lucru chiar dacă există un cost individual de plătit. Deci noi cercetăm în copii rădăcinile acestui adevăr.”
Potrivit articolului universității, „Pentru acest studiu, cercetătorii au ales fructe iubite de copii – incluzând banane, afine și struguri – și au stabilit o interacțiune între copil și cercetător. Scopul era de a determina dacă acel copil ar oferi spontan atrăgătorul fruct unei persoane nefamiliare, fără a fi încurajat sau a-i fi date instrucțiuni verbale.
Un grup de copii, grupul de control, a fost martor la aruncarea de către un adult a unei bucăți de fruct pe o tavă care nu se afla la îndemâna acestuia. Deoarece adultul nu a arătat niciun indiciu cum că ar fi dorit fructul, majoritatea copiilor din grupul de control nu au dat înapoi adultului bucata de fruct aruncată.
Într-un alt grup, adultul scapă bucata de fruct ca și cum ar fi fost un accident și apoi își arată interesul de a primi fructul înapoi. Peste 50% din copii au ajutat adultul să-și recupereze fructul căzut jos.
Apoi un al doilea experiment s-a desfășurat cu o ușoară modificare: Copiii participanți au fost testați în apropierea timpului obișnuit pentru gustare, indicând mize mai mari pentru actul altruist. De această dată, niciunul din grupa de control nu a dat fructul adultului, în timp ce un procent de 37% din cel de-al doilea grup a făcut-o.
„Copiii din cel de-al doilea studiu s-au uitat o perioadă mai lungă de timp la fruct și apoi l-au dat!” spune Andrew Meltzoff, co-directorul I-LABS. ”Credem că aceasta surprinde o versiune în miniatură a ajutorului de tip altruist.”
Această concluzie, deși optimistă, nu pare a fi tocmai exactă. Pentru început, alegerea ca subiecți de testare a unor copii care și-au petrecut deja peste un an și jumătate trăind, învățând și crescând cu familiile lor nu poate prevesti un studiu precis al vreunei calități inerente – fie binevoitor sau nu. Au luat cercetătorii în calcul practicile zilnice pe care părinții le-au insuflat copiilor lor sau șansa ca acești copii să fi surprins deja aceeași acțiune în gospodărie și să fi învățat să copieze reacțiile altor membrii ai familiei?
Eternul optimism al neamului omenesc
Am acceptat că această viziune idealistă asupra noastră ca oameni să ne distorsioneze realitatea? În timpul în care a suferit opresiunea nazistă, Anne Frank, adolescenta autoare a romanului Jurnalul unei tinere și-a declarat credința în umanitate: „în ciuda a tot, eu încă mai cred că oamenii sunt cu adevărat buni la suflet. Pur și simplu nu îmi pot construi speranțele pe o temelie constituită din confuzie, nefericire și moarte.”
Dar știm ce i s-a întâmplat tinerei evreice: A murit în lagărul de concentrare Bergen – Belsen în luna februarie a anului 1945, cu luni înainte de finalul celui de-al Doilea Război Mondial – un conflict care a ilustrat într-un mod dramatic inumanitatea și răul din lume.
Răposatul Nelson Mandela a afirmat că „Dragostea vine mai natural către inima omului decât opusul ei.” Dar este acest lucru corect? Hărțuirea cibernetică, crimele comise din ură și împușcăturile din școli par a fi tendințele actuale în plină creștere.
Și nu este doar societatea noastră actuală. Urmele răutății omenirii ne duc înapoi către cartea Genezei. Cain îl omoară pe fratele său Abel într-un acces de mânie, așa cum ni se relatează în cel de-al patrulea capitol al Genezei. Haman a complotat un genocid în masă al poporului evreu în urma unei răniri al egoului său (Estera 3:5, 6). Ștefan a fost omorât cu pietre pentru că a declarat că Isus Hristos este Mesia (Fapte 7:54-60). Și cel mai teribil dintre toate, Isus Însuși a fost răstignit din cauza mândriei, fricii și a geloziei furioase.
Schimbându-ne natura
Care este motivul acestui conflict uman și al morții? Păcatul. Biblia spune că noi toți ne naștem cu o natură păcătoasă, nu altruistă; din fire ne dorim păcatul. „Umblarea după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu” (Romani 8:7); „Inima este nespus de înșelătoare și de deznădăjduit de rea” (Ieremia 17:9).
Într-un studiu biblic despre păcat, pastorul Doug Batchelor face o remarcă bună: „După păcat, firele s-au încrucișat. Și în loc ca Adam să fie motivat de dragostea pentru Dumnezeu și dragostea pentru omul căzut, acul busolei s-a întors și s-a îndreptat către el însuși. Inima egoistă este motivată de interesul propriu.”
Însă, frumusețea lui Dumnezeu constă din faptul că El ne-a oferit liberul arbitru pentru a ne schimba înclinațiile naturale. El ne-a dat motivația supremă pentru această schimbare și însăși definiția altruismului în care „pe când eram noi păcătoși, Hristos a murit pentru noi” (Romani 5:8). Dacă ne dorim acest lucru, putem accepta acest cadou și să Îl rugăm pe Dumnezeu să ne ofere o inimă nouă asemănătoare cu a Lui. Pastorul Doug continuă spunând, „A fi convertit înseamnă că inimile noastre sunt schimbate, atât de mult încât să ne gândim la Dumnezeu mai întâi. Dragostea pentru Dumnezeu este supremă, dragostea pentru alții și apoi dragostea pentru tine însuți.”
Ți-a plăcut ce ai citit? Ai ocazia să câștigi o carte GRATUITĂ, carte ce dezbate subiectul din articolul vizualizat. Tot ce trebuie să faci este să introduci datele în formularul de mai jos și un membru al echipei te va contacta pentru confirmare.
Mult succes!