fbpx
De zi cu zi

Putem trăi și astăzi după regulile Bibliei?

By

Mulţi creștini susţin că iau Biblia în mod literal. Ei citesc în mod regulat Cuvântul, pe care îl consideră inspirat de Dumnezeu, și caută să înţeleagă cum să îl aplice în viaţa lor.

Este adevărat că ei citesc Biblia împreună cu prietenii, învaţă despre ea în cadrul serviciilor de închinare și apelează la cărţi despre Biblie pentru a înţelege mai bine textul ei.

Dar este oare posibil să iei în mod literal o carte antică și să te ghidezi după instrucţiunile ei, chiar dacă părţi din ea au fost scrise cu peste trei milenii în urmă, în timp ce trăiești o viaţă modernă, care și-a modificat substanţial relieful?

Acestea sunt câteva dintre întrebările care l-au determinat pe jurnalistul A.J. Jacobs să încerce să trăiască un an întreg respectând toate regulile Bibliei. Crescut într-o familie de evrei seculari din New York, Jacobs se considera agnostic – a petrecut timp cântărind argumentele cu privire la existenţa lui Dumnezeu, dar nu a fost niciodată convins de ele.

Faptul că religia a apărut pe prima pagină a ziarelor și interesul pentru explorarea moștenirii sale evreiești (dar și ideea de a scrie o carte în care să-și descrie experienţa) l-au făcut pe Jacobs să plonjeze într-un an de existenţă biblică. Prima lui sarcină a fost aceea de a răsfoi Biblia, pentru a găsi cât mai multe dintre poruncile, regulile și instrucţiunile ei.

Încercând să trăiască un an după Biblie, jurnalistul A.J. Jacobs a întocmit o listă cu mai mult de 700 de porunci și de reguli.

De la Cele Zece Porunci și Regula de Aur a creștinismului („Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le și voi la fel” – Matei 7:12) până la rânduielile cu privire la curăţire din Vechiul Testament, lista lui Iacobs a însumat peste 700 de porunci și reguli. Următorul pas a fost acela de a le pune în practică (a avut nevoie de un grup de consilieri care să-l ajute). Cartea pe care a scris-o ulterior, Anul în care am trăit după Biblie, reprezintă o cronică a acestui experiment.

Cele mai evidente schimbări au fost cele legate de aspectul exterior (în special barba sa stufoasă). De asemenea, a adoptat obiceiul de a purta după el un scăunel pliabil, pentru a evita să se așeze lângă cineva „necurat”. Dieta lui s-a schimbat, la fel și limbajul și modul în care conversa cu alţii.

De-a lungul anului, Jacobs și-a petrecut timpul cu evrei hasidici, atei devotaţi care formaseră un fel de cult, o familie de fermieri Amish, pelerini veniţi la Zidul Plângerii din Ierusalim, membri ai unei megabiserici fundamentaliste, creștini care mânuiesc șerpi (snake-handling) și, bineînţeles, cu familia lui extinsă. Toţi aceștia încercau să trăiască potrivit credinţei lor, majoritatea aplicând unele elemente biblice.

Jacobs a căutat să facă fapte bune și, împreună cu mai mult decât supusa lui soţie, a încercat să dea ascultare primei porunci pe care a primit-o umanitatea („Creșteţi și înmulţiţi-vă”). De asemenea, a aruncat cu pietre (e drept, mai mult niște pietricele) în cineva care trăia în adulter și a participat la sacrificarea de tip koșer a găinilor. S-a rugat, a suflat într-un șofar (corn gol de berbec) și a descoperit o mulţime de personaje și de istorii descrise în Biblie.

Proiectul căruia Jacobs i s-a dedicat un an de zile i-a influenţat atitudinea și convingerile. În felul său stângaci, bâjbâind la fiecare pas, a ajuns să se simtă mai aproape de Dumnezeul în care nu crezuse până atunci. S-a trezit că este mai tolerant faţă de religie și faţă de numeroasele manifestări religioase pe care le-a întâlnit. Și a simţit că devenise o persoană mai bună – una care se purta grijuliu cu ceilalţi și care devenise „dependentă de recunoștinţă”.

Poate că cea mai importantă întrebare pe care o ridică toată această căutare a lui Jacobs este cum poate fi aplicată cel mai bine Biblia în viaţa omului modern. Puţini credincioși merg la fel de departe ca Jacobs, interpretând Biblia în mod literal, deși unii testează versiuni ale acestui experiment. Și există, de asemenea, situaţii în viaţă care nu sunt abordate în mod specific de Biblie. Lacunele apar în mod inevitabil atunci când încercăm să armonizăm textul biblic cu viaţa.

Atât în cartea sa, cât și în experimentul care a stat la baza ei, Jacobs susţine că, atâta timp cât credincioșii nu sunt pregătiţi să meargă cel puţin până în punctul în care a ajuns el, nu pot pretinde că sunt literaliști. Într-un sens, are dreptate. Iar acest lucru face necesară tranșarea dilemei cu privire la criteriile după care credincioșii aleg ce să ia ad litteram și ce să ignore, să explice sau să adapteze la cultura și circumstanţele în care trăiesc.

Dacă textul Bibliei nu este autoritatea finală și dacă altceva sau altcineva dictează ce cred credincioșii (și ce transpun în practică), atunci cum vor alege ei instanţa care să hotărască aceste lucruri și ce rol va mai avea Biblia?

Un prim răspuns poate fi găsit într-una din cărţile scrise de Jacobs înainte de experimentul cu Biblia. El nu este, de fapt, un începător în jurnalismul imersiv, care presupune participarea la un experiment și apoi publicarea efectelor acestuia. Cartea The Know-It-All este scrisă după ce a citit întreaga Enciclopedie Britanică, parte a „umilei sale căutări de a deveni cea mai inteligentă persoană din lume”. Una dintre concluziile pe care le formulează la final Jacobs este aceasta: „Știu că știinţa și inteligenţa nu sunt același lucru, dar ambele trăiesc în același cartier.” Același lucru se poate spune și despre modul în care Jacobs folosește Biblia. Regulile și relaţiile nu sunt același lucru, chiar dacă trăiesc în același cartier. Relaţia ia naștere între credincios și Dumnezeul care a inspirat Biblia. În contextul acestei relaţii, Biblia este mai puţin o listă de reguli, cât o colecţie de istorii și de exemple.

Oamenii Îl descoperă pe Dumnezeu citind Biblia și, cu siguranţă, pot afla mai multe despre ceea ce este El în acest mod. Regulile din Biblie pot deveni parte a unei discipline spirituale care să ne ajute la construirea unei relaţii cu Dumnezeu. Așa cum a descoperit Jacobs, respectarea acestor reguli ne poate atrage spre Dumnezeu și chiar ne poate ajuta să devenim persoane mai bune. Dar Biblia este mai eficientă atunci când este citită din perspectiva cuiva care are o relaţie cu Creatorul său. Și, odată ce această relaţie devine mai intimă, este mai ușor să realizezi că regulile scrise în urmă cu 3.000 de ani sunt mai puţin importante decât principiile pe care le evidenţiază. Aceste principii sunt mai ușor de aplicat la viaţa pe care o trăim astăzi, pe măsură ce Dumnezeu ne conduce la punerea în aplicare a înţelepciunii străvechi a Bibliei.

În timp ce Dumnezeu lucrează în viaţa credinciosului, Biblia devine un ghid, o sursă de înţelepciune și de inspiraţie cu mult mai preţioasă decât lista cu peste 700 de reguli pescuite de Jacobs dintr-un manuscris vechi și prăfuit.

În cadrul unei relaţii, regulile care servesc la protejarea și dezvoltarea acesteia capătă mai mult sens. Așa cum demonstrează experimentul lui Jacobs, a lua Biblia ad litteram îţi poate schimba (și chiar îmbunătăţi) viaţa. Dar a te întâlni cu Dumnezeu, lăsându-L să îţi vorbească prin Biblie, reprezintă premisa unei schimbări care va dura pentru totdeauna.

Articolul este o republicare de pe site-ul Semnele Timpului.

Ți-a plăcut ce ai citit? Ai ocazia să câștigi o carte GRATUITĂ, carte ce dezbate subiectul din articolul vizualizat. Tot ce trebuie să faci este să introduci datele în formularul de mai jos și un membru al echipei te va contacta pentru confirmare.
Mult succes!