Întotdeauna au existat oameni cărora le-a plăcut să se angajeze în dezbateri, deși, adesea, prin lipsa de importanţă a temei, rezultă doar driblinguri intelectuale pe centimetru pătrat și controverse academice în vârful unui ac.

Unii însă, precum Clifford Goldstein, s-au aventurat să dezbată întrebările cele mai grandioase: Există adevărul? Îl putem cunoaște? Există Dumnezeu și are El de-a face cu mine? Are viaţa vreun sens?

Clifford Goldstein a crescut într-o familie de evrei secularizaţi din Albany, New York, şi visul pe care l-a urmărit cu obsesie a fost să devină romancier. În adolescenţă nu a făcut decât să citească enorm, să călătorească în jurul lumii şi să scrie cu migală şi pasiune. A început să-şi pună întrebări grele şi a văzut, cu uimire, că aceste întrebări îl duc unde s-ar fi aşteptat mai puţin – la noţiuni pe care le repudiase: adevăr, cunoaştere, credinţă. La 21 de ani, fiind student în Florida, a trăit un moment transformator atunci când a conchis că Adevărul există: „A fost o schimbare cutremurătoare pentru mine, ca o revoluţie copernicană personală“ (p. 56), spune el în autobiografi a publicată în 1990 şi 1996 sub titlul The Clifford Goldstein Story. Apoi şi-a spus: „Dacă este posibil să cunosc acest adevăr, oricare ar fi el, vreau să îl cunosc. Nu contează unde mă va duce, cât mă va costa, la ce va trebui să renunţ, cât va trebui să sufăr. Acesta a fost începutul unei călătorii care a definit viaţa mea de atunci înainte.“ (p. 58)

Deşi nu este deloc autobiografic, volumul Raţiuni ale inimii distilează, într-un fel, viaţa autorului – ani lungi de lupte intelectuale fără menajamente, înălţări şi prăbuşiri, visuri dragi şi capitulări vecine cu moartea – ca atunci când a ajuns la convingerea că Dumnezeu îi cere nici mai mult, nici mai puţin decât să distrugă romanul la care lucrase de când se ştia şi care devenise un fel de dumnezeu rival.

Autorul cerne, în volumul care abia depăşeşte o sută de pagini, zeci şi sute de cărţi, parte a patrimoniului literar, filosofic şi ştiinţific al lumii, iar altele mai puţin cunoscute. Primul capitol se deschide cu un pasaj destul de amplu din Străinul de Albert Camus; al doilea, cu Aşteptându-l pe Godot de Samuel Becket, iar al treilea cu Anna Karenina de Tolstoi. De la Sofocle la Brodsky, numai enumerarea autorilor citaţi şi a lucrărilor menţionate ar depăşi spaţiul acestei recenzii. Citatele, uneori substanţiale, alteori limitate la un cuvânt-două, evocă, provoacă, contribuie la construcţia fiecărui capitol.

Titlu, subtitlu și structura cărţii

Anii în care autorul a lucrat la romanul pe care apoi l-a abandonat au lăsat totuşi urme durabile, atât în orizontul vast de trăiri şi experienţe intense, cât şi în minuţiozitatea scriiturii şi marea ei vigoare retorică. Stilul complex, plin de aluzii şi figuri de stil, a constituit, cu siguranţă, o provocare la traducere, dar, din fericire pentru cititorul român, soluţiile traducătorului sunt admirabile.

Titlul cărţii nu a putut fi preluat din original, fiind construit cu subtilitate pe jocuri de cuvinte şi aliteraţii: God, Gödel and Grace (termenul mediu îl evocă pe Kurt Gödel, matematician şi filosof austriac emigrat în Statele Unite, considerat cel mai important logician al timpurilor noastre – de altfel doar menţionat în carte). Aşa cum unii cititori au recunoscut cu siguranţă, titlul versiunii româneşti vine din celebrul panseu al lui Blaise Pascal: „Inima are raţiuni pe care raţiunea însăşi nu le cunoaşte“ şi exprimă destul de inspirat ideea călăuzitoare a cărţii: Există raţiuni solide să crezi în Dumnezeu, dar ele nu sunt acelaşi ordin cu o ecuaţie algebrică, evidentă şi atotsuficientă în sine. Avem motive puternice să credem într-o realitate care nu se limitează la logică şi calcul. Credinţa rămâne necesară, dar nu trebuie să fie oarbă.

Subtitlul O filosofi e a credinţei este posibil să îi dezamăgească pe unii, care se aşteaptă la o tratare didactică, sistematică a subiectului. Nici vorbă de aşa ceva. În loc să fie un manual, cartea este propriuzis o colecţie de eseuri pe tema credinţei în raport cu experienţa umană în ceea ce are ea universal şi tulburător: Care rămâne sensul vieţii în faţa morţii implacabile? De ce răul triumfă? Nu ar face bine Dumnezeu să ne vorbească mai direct?

Titlurile celor nouă capitole sunt, uneori, punctul de plecare al unei explorări morale dureroase, mai chinuitoare decât orice chirurgie. „Dar copilaşii, cum rămâne
atunci cu ei?“ (titlul capitolului 4) este luat dintr-o virulentă contestare a Dumnezeului tradiţiei creştine, pusă de Dostoievski în gura socialis tului Ivan Karamazov. Alte titluri anunţă un demers care începe dinspre ştiinţă: „Dilemă chimică“ (cap. 2), „Salturi cuantice“ (cap. 3), „Constante fundamentale“ (cap. 7) sau „Divizorul etern“ (cap. 8). Titlul ultimului capitol exprimă foarte sugestiv obligaţia unei decizii personale: „Ori/ori“.

Finaluri care prind

Dar Cliff ord Goldstein nu ar fi încântat ca publicul său să se mulţumească să rezoneze la felul în care a trăit el un poem de Robert Frost, nici să preluăm versiunea lui despre un experiment halucinant de fi zică cuantică sau interpretarea lui privind un pasaj din scrierile lui Goethe şi mai ales ale lui Pavel. Dedicându-şi cartea celor „a căror dorinţă după adevăr transcende bucuria căutării“, autorul se aşază pe sine în aceeaşi categorie şi îşi încurajează cititorii, uneori mai gentil, alteori răvăşindu-le ireversibil prejudecăţile autoconservatoare. Când îl vezi pe Goldstein cum îi confruntă câteodată pe monştrii sacri ai ştiinţei şi ai filosofiei, te simţi provocat să duci judecata până la capăt şi să nu te refugiezi la umbra celor consideraţi mai dotaţi. Comentând câteva rânduri scrise de Werner Heisenberg despre disperarea savantului în faţa contrastului dintre complexitatea şi absurdul materiei, Goldstein încheie aşa: „Poate că [Heisenberg] ar fi trebuit să studieze ceva un pic mai logic, un pic mai raţional… de pildă, credinţa!“ (p. 41)

O lectură necesară

În analiză finală, marele atu al cărţii lui Goldstein este că reuşeşte să construiască un demers filosofic şi spiritual captivant. Cu o dinamică incredibilă, autorul informează, comentează, ridică semne de întrebare, critică, se entuziasmează, pune alte întrebări, mai radicale, admiră, ironizează, îşi pregăteşte cu incredibilă răbdare şi precizie rândurile fi nale ale fiecărui capitol – pe care cititorii le vor purta multă vreme în suflet, poate pentru totdeauna!

Cititorul obişnuit ca asemenea teme să fie discutate „cu Biblia pe masă“ ar putea să îi reproşeze autorului că nu recurge la Sfânta Scriptură decât rarisim. Clifford Goldstein vizează însă un public mai rar avut în vedere de autorii creştini – pe cei distanţi faţă de Biblie, aşa cum a fost şi el la 20 de ani. Totuşi, cartea Life Without Limits, combină cele două abordări şi face puntea dintre gândirea seculară şi cea biblică.

Lectura cărţii Raţiuni ale inimii nu este doar un câştig, ci o necesitate. Ea le va oferi cititorilor, cu siguranţă, răspunsuri de mult așteptate la întrebări cu foarte mare rezonanţă.

_{Articolul este o republicare de pe site-ul Semnele Timpului.}

Ți-a plăcut ce ai citit? Ai ocazia să câștigi o carte GRATUITĂ, carte ce dezbate subiectul din articolul vizualizat. Tot ce trebuie să faci este să introduci datele în formularul de mai jos și un membru al echipei te va contacta pentru confirmare.
Mult succes!

Nume *

Email *

Telefon *

Trimite