Nimeni nu avea dreptul să-l contrazică. Cine putea să o facă? Și pe ce temei? Supranumele său se potrivea mănușă realizărilor sale. Stătea pe tronul aurit al Palestinei, scaun pe care l-a cucerit prin propriile puteri.

-Irod cel Mare. CEL MARE! MARE!

În timp ce marele Iulius Caesar cădea asasinat de trădători, el câștigase bunăvoința principelui Augustus și și-a păstrat puterea. Puterea era ca un viciu și nu se putea lipsi de această senzație greu de înlocuit. Cu mâinile sale s-a așezat pe tron și nimeni nu putea să îndrăznească să-l provoace.

Și-a supus și elita religioasă. A vrut să demonstreze cât de puternic și mărinimos a fost prin reconstrucția Templului. Știa că nu-l putea depăși pe Solomon, dar vremurile nu permiteau mai mult. Nu se știe însă, dacă în anii ce i-au rămas nu va reuși mai mult. Cât și-ar fi dorit să țină cuțitul și să taie totul după pofta inimii sale!

În toiul acestor planuri de mărire, sosesc vizitatori străini. Bogați, îmbrăcați cu caftane de mare preț. Le-a făcut o intrare triumfală, le-a dat cele mai strălucitoare apartamente și a pus pe masă cele mai apetisante bucate. Voia să arate toată splendoarea regatului său.

Atâta efort pentru niște oaspeți care aveau să-i trântească acea întrebare netoată:

– Unde este moștenitorul născut recent? Am vrea să i ne închinăm.

L-au trecut toate apele. A înghețat. Apoi s-a înfierbântat ca un vulcan. Despre ce vorbeau acești înțelepți? Ce prinț de curând născut? Și-a păstrat pe chip masca ospitalității, dar, asemenea unui vierme,  gândurile îl rodeau.

Cine putea fi și de unde venea? Cine îl sprijinea? Romanii? Sicarii? O altă împărăție? Și, cea mai importantă întrebare, unde se afla pentru ca să poată să-L elimine înainte de a fi cu adevărat o amenințare pentru tronul său. Tot vorbind, i-a venit o idee diabolic de înțeleaptă.

-Odihniți-vă acum, în palatul meu! Apoi, veți merge și-L veți căuta. După ce Îl veți găsi, să trimiteți cuvânt, ca să vin și eu să mă închin acestui moștenitor.

Și-a chemat în taină sfătuitorii și cărturarii. Le-a povestit și le-a cerut răspuns. Aceștia i-au deschis sulurile fără greutate, pentru că profeția era ușor de înțeles. Domnul promisese că, din rândurile micului oraș Betleem, urma să iasă acest vlăstar regal, care va domni după voia Sa.

Irod fumega. Așadar, Betleem? Acolo e locul trădării? De acolo va ieși pretendentul care mă amenință? Știa prea bine calea de urmat. Nu va permite nimănui să-i fure munca lui de-o viață, puterea pe care a construit-o cărămidă cu cărămidă. Nu există alt rege în Iuda. Numele lui e Irod cel Mare.

Își chemă căpeteniile în miez de noapte. Nu mai era timp de răgaz, acum că și magii le-au luat-o înainte. Blestemații l-au tras pe sfoară, pentru că nu au mai revenit în Ierusalim, așa cum îi rugase. Erau în cârdășie cu acel trădător. Conspirația creștea în ochii regelui, măcinându-i mintea.

-Du-te! Ia-ți ostașii și călărește spre Betleem! Omoară orice prunc ce nu trece de doi ani! Stai! Curăță și satele dimprejur! Vreau să fiu sigur că nu sunt mai șireți ca mine! Du-te repede! Adu pacea în împărăția mea!

Ți-a plăcut ce ai citit? Ai ocazia să câștigi o carte GRATUITĂ, carte ce dezbate subiectul din articolul vizualizat. Tot ce trebuie să faci este să introduci datele în formularul de mai jos și un membru al echipei te va contacta pentru confirmare.
Mult succes!

Nume *

Email *

Telefon *

Trimite