Ar putea oare un antrenor de fotbal de liceu să îngenuncheze după un meci pentru a-I mulțumi lui Dumnezeu printr-o rugăciune? Susținătorii libertății religioase spun „da”, districtul școlar local spune „nu”, iar instanțelor federale li se cere din nou să decidă chestiunea.

  Cazul a fost prezentat la Curtea Supremă de Apel din SUA şi a început în 2015, când districtul școlar din Bremerton, Washington, l-a suspendat pe antrenorul de fotbal al liceului Bremerton, Joe Kennedy, din ultimul joc al sezonului. Oficialii școlii au spus că rugăciunea lui Kennedy pe care a făcut-o în centrul terenului – ceva permis cu șapte ani înainte – a încălcat clauza primului amendament, care interzice guvernelor să stabilească o religie de stat.

     În primă instanță, în august 2017, Kennedy a pierdut printr-o hotărâre care a conchis că „angajații publici nu sunt protejați de Primul Amendament atunci când se angajează într-un comportament religios care este vizibil pentru alții”.

   Decizia a fost una surprinzătoare, astfel că mai mulți judecători asociați ai Curții Supreme a Statelor Unite, Samuel Alito, Clarence Thomas, Neil Gorsuch și Brett Kavanagh, „au emis o declarație în care exprimă rezerve serioase cu privire la decizia Curţii de Apel pentru cel de-al nouălea CIRCUIT”. Curtea Supremă, totuși, a refuzat să audieze apelul lui Kennedy la acel moment.

     Dacă, totuși, Circuitul al IX-lea se pronunță din nou împotriva lui Kennedy, First Liberty Institute, un grup de avocați care îl reprezintă pe antrenorul de fotbal, este de părere că: „Problema va fi pusă la punct de Curtea Supremă, judecătoarea Amy Coney Barrett adăugându-se celorlalți judecători care au vorbit deja despre această problemă crucială a libertății religioase în acest caz. Dacă rezultatul va fi unul favorabil, aceasta ar putea însemna că milioane de americani nu vor mai trebui să aleagă între locurile de muncă și credința lor.”

Sunt oare toate religiile bine primite?

Așadar, de ce este nevoie pentru a „stabili” o religie de stat?

    Potrivit unui articol de știri Bloomberg Law, „Rugăciunea „demonstrativă” a antrenorului se potrivește criteriilor pe care Circuitul al nouălea le-a stabilit anterior în vederea exprimării religioase la locul de muncă al unui angajat dintr-o școală publică. Aceasta a fost catalogată ca fiind un discurs public, deoarece a fost făcută în prezența elevilor, la un eveniment școlar,  în timp ce Kennedy lucra în calitate oficială de antrenor, spune districtul școlar.

   Acţiunea de suspendare a fost făcută în mod legal, deoarece altfel, riscul era ca şcoala să pară că susținea credința lui Kennedy, spune [districtul școlar] Bremerton.”

   De asemenea, o filieră locală a Templului Satanic a fost invitată de şeful uneia dintre clasele școlii pentru a face „o invocație satanică” după ultimul meci de fotbal, ca formă de protest împotriva lui Kennedy. Grupul satanic este un susținător ferm al separării dintre biserică și stat. „Dacă creează un forum public deschis pentru exprimarea religioasă, pe linia de 50 de metri, atunci trebuie să îl facă deschis tuturor”, a spus Lilith Starr, conducătoarea filierei satanice.

  A dictat deci rugăciunea lui Kennedy denominațiunea statului? Sau este mai probabilă idea că Kennedy nu a impus nimănui nimic? A îngenuncheat doar 15 secunde și s-a rugat. El nu a chemat studenții să se adune în jurul lui,  nu s-a rugat ca să poată fi auzit de ceilalți. Să fi fost motivul lui acela de a atrage atenția asupra lui sau de a-I mulțumi lui Dumnezeu pentru tot ceea ce s-a întâmplat în timpul evenimentului sportiv?

   Experiența lui Kennedy amintește de cea a profetului Daniel, care și el a fost condamnat pentru simplul act de a se ruga. Oficialii guvernamentali geloși, din dorința de a-l înlătura pe Daniel de la putere, l-au păcălit pe rege să semneze un decret de moarte pentru oricine avea să se roage unui alt dumnezeu în afară de el, în următoarele treizeci de zile (Daniel 6:6–9). Oficialii l-au spionat apoi în mod deliberat pe Daniel, știind că profetul se ruga în mod regulat la o fereastră deschisă cu fața la templul său din Ierusalim (v. 10, 11). Ulterior, deși chiar regele însuși a încercat să-l salveze, Daniel a fost aruncat într-o groapă cu lei, o condamnare sigură la moarte, pentru nerespectarea noii legi (v. 16).

   Daniel, însă, nu a murit. Dumnezeu „a închis gura leilor” (v. 22) și l-a eliberat pe profetul Său de dușmanii săi. „Am fost găsit nevinovat înaintea Lui [Dumnezeu]”, a fost răspunsul lui Daniel către rege, „și de asemenea, o, Rege, n-am greșit cu nimic înaintea ta”.    Desigur, există diferențe proeminente între aceste două relatări, dar Biblia avertizează că într-o zi, acțiunile de contestare ale guvernului vor avea loc împotriva tuturor celor din poporul lui Dumnezeu, fie în intimitatea propriei case sau pe străzile orașului, în plină zi. Nu va conta unde vă aflați sau ce titlu dețineți; dacă veți urma legea lui Dumnezeu mai presus de legile națiunii, veți suferi consecințele.

Ți-a plăcut ce ai citit? Ai ocazia să câștigi o carte GRATUITĂ, carte ce dezbate subiectul din articolul vizualizat. Tot ce trebuie să faci este să introduci datele în formularul de mai jos și un membru al echipei te va contacta pentru confirmare.
Mult succes!

Nume *

Email *

Telefon *

Trimite