Și care să fie aceea? „Nicăieri nu-i mai bine ca acasă” poate fi zicala cea mai potrivită pentru a stabili zona de confort agreată de cei mai mulți.

          Dar lucrurile nu se opresc aici, fiecare are un colț de liniște sau de extraconfort în spațiul său de confort, cum ar fi un fotoliu, o canapea sau vreun scaun special pe care se simte cel mai bine. Și ca să facem un pas mai în profunzimea confortului, în acel colț de relaxare fiecare își așterne gândurile, își croiește dispoziția, își așază confortul lăuntric, își face setările sufletului, iar lucrul acesta nu prea are legătură cu exteriorul, ci cu altceva.

Confortul interior nu este dat întotdeauna de factorii exteriori, cât de modul în care relaționăm cu ceilalți.

          Dacă la lecțiile de dezvoltare personală învățăm că a nu reuși să ieșim din zona de confort egal limitare, nerealizare și eșec, există un confort lăuntric, de ordin relațional, care ne setează dispoziția și ne stabilește până și succesul acțiunilor. Acest tip de confort nu se instalează grație influenței unui mediu exterior paradisiac, ci, așa cum deja am amintit, el este obținut ca urmare a relațiilor armonioase, benefice și constructive.  

          Relațiile bune conduc la un transfer de bună dispoziție. Un rezultat extraordinar al acestui transfer de bună dispoziție va face ca oricine ne vizitează perimetrul să se simtă excelent în compania noastră. Astfel, și noi, la rândul nostru, ne vom simți excelent prin simpla dispoziție sau prin confortul relațional pe care l-am așternut pentru cineva.

Pe de altă parte este posibil ca uneori să ne trezim că am invadat, fără să vrem, spațiul privat al unuia care nu ne împărtășește viziunea în ceea ce privește apropierea sau crearea confortului relațional. Avem oare obligația să invadăm sau să găzduim pe oricine? Bună întrebare…

          Niciodată nu vom fi obligați să îndrăgim pe cineva anume, să preferăm pe altcineva sau să simțim împreună cu altcineva, ci mai mult decât atât. Mântuitorul, Isus Hristos, ne cere nu să ne suportăm aproapele, nici doar să-l acceptăm (deși toleranța este primul pas spre ceea ce urmează), ci să-l iubim tot așa cum ne iubim propria persoană. Asta da provocare… Unii sunt răi în mod intenționat, egoiști, bârfitori și lista ar putea continua. Doar că trebuie să privim dincolo de zidul aparențelor, poate circumstanțial, poate înșelător. În spatele unei priviri de iceberg se poate ascunde un suflet sensibil și o inimă prețioasă, iar lucrul acesta nu îl poți afla decât dacă îi acorzi poate mai mult de o șansă.  

          Dacă te consideri un creștin autentic, a-ți iubi aproapele este o datorie morală. Asta da provocare! Presupune un adevărat salt din zona de confort, însă cucerește ulterior un mai mare confort. Cel care a stabilit aceste legi ale naturii umane nu a pășit în lumea noastră însoțit de vreo gardă regală, ci din contră, în pofida condițiilor inumane în care s-a născut și a fost tratat de-a lungul vieții pe Pământ, Mântuitorul nu a stricat nicio relație. Împăcarea și pacea interioară pe care a venit să le restaureze au fost revărsate peste umanitate din belșug.  

           Așadar, atunci când te vei instala în cel mai plăcut loc din locuința ta, poate la gura șemineului, sărbătorind în spiritul momentului, amintește-ți că acel confort lăuntric, sufletesc, nu poate fi generat de șemineu, ci este stabilit de felul în care relaționăm cu ceilalți.

          Pacea și armonia interioară trebuie cumpărate sau redobândite cu orice preț și păstrate cu sfințenie. O conștiință curată valorează mai mult decât o victorie dobândită prin forță sau decât o luptă de argumente câștigată prin aroganțe care înving sentimentele, dreptatea sau valorile celuilalt.

Ți-a plăcut ce ai citit? Ai ocazia să câștigi o carte GRATUITĂ, carte ce dezbate subiectul din articolul vizualizat. Tot ce trebuie să faci este să introduci datele în formularul de mai jos și un membru al echipei te va contacta pentru confirmare.
Mult succes!

Nume *

Email *

Telefon *

Trimite