,,Primele trei capitole ale cărții Genezei sunt un mit! Nu s-a întâmplat niciodată așa”, a spus bătrânul profesor, al cărui accent puternic sugera trecutul său belgian. Afirmația în sine nu m-a surprins, deoarece știam că mulți cred așa. Ceea ce m-a uimit a fost să văd că profesorul meu postuniversitar de teologie apără acea idee. Cum putea să creadă asta? Dacă ceea ce a fost scris în Geneza 1 până la 3 nu s-a petrecut niciodată, cum ar impacta acest lucru credința noastră? Ce se întâmplă cu structurile credințelor noastre dacă aceste afirmații fundamentale nu sunt adevărate?

Totul se rezumă la întrebarea supremă: „Care este relația dintre primele trei capitole și restul Bibliei?”

În fiecare poveste, începutul este esențial. Începutul și introducerea unei povești sunt cele care oferă fundația pentru tot ce va urma. Când ne uităm la un film sau ascultăm o poveste, dar pierdem începutul, ajungem să fim confuzi în ceea ce privește identitatea personajelor și logica din spatele evenimentelor din poveste.

Același lucru este valabil și cu Biblia. Dacă introducerea ei – Geneza 1 până la 3 – nu este adevărată, dacă ceea ce citim acolo nu s-a întâmplat niciodată, o mare parte din ceea ce vine mai târziu își va pierde semnificația. Prin urmare, este important să cunoaștem mesajul din Geneza 1 până la 3. Această introducere servește drept fundament pentru restul Bibliei. Să trecem în revistă adevărurile cruciale pe care Geneza încearcă să le furnizeze.

Adevărul #1: Dumnezeu există

„La început Dumnezeu a creat cerurile și pământul” (Geneza 1:1). Primul lucru pe care îl descoperim când citim acest text este că Dumnezeu există. Biblia începe cu „La început Dumnezeu…” Deși cartea Geneza nu oferă nicio dovadă pentru existența lui Dumnezeu, El este prezentat ca și cum acest fapt s-ar fi știut deja . Dumnezeu este prezentat ca bază a existenței însăși. Totul există numai datorită Lui. Astfel, existența lui Dumnezeu este fundamentul tuturor viziunilor biblice asupra lumii.

Există și alte fire narative ale creației furnizate de civilizațiile antice care prezintă diferiți zei în procesul de creație. Totuși, Biblia este clară când afirmă că întregul univers a fost creat de puterea unui singur Dumnezeu. Mulți teologi au observat că Geneza caută să arate nu numai că Dumnezeu există, dar că nu există alt Dumnezeu decât El. Afirmând că există un singur Creator, cartea Geneza ”respinge polemic” viziunea politeistă asupra lumii.

Adevărul #2: Dumnezeu este Creatorul

La începutul secolului trecut, Edwin Hubble, studiind cerul înstelat de la observatorul său din Mt. Wilson, California, a descoperit că totul se îndepărta de sistemul nostru solar. A observat că de fapt, universul se extinde. Universul nostru nu era unul static, așa cum crezuse el anterior, ci unul în expansiune.

Acest lucru l-a condus pe Hubble la o concluzie uluitoare: dacă am putea derula timpul înapoi și am putea observa universul, l-am putea vedea cum se micșorează treptat. Acest lucru s-ar întâmpla până la un moment dat din trecutul finit când universul va fi comprimat într-o singularitate mică și densă din care a provenit totul. Această teorie este cunoscută în mod popular sub numele de teoria Big Bang-ului (marea explozie care a dat naștere universului). Deși s-ar putea să nu fim de acord cu această teorie, există o concluzie pe care noi, ca adventişti, trebuie să o susţinem: universul a avut un început.

Deși teoria lui Hubble nu a putut explica cum a apărut universul sau ce a declanșat începutul, Geneza ne oferă răspunsul. Afirmă că începutul tuturor a fost cauzat de inițiativa divină. Acesta este unul dintre cele mai bune argumente pentru existența lui Dumnezeu: faptul că existăm. Argumentul sună  așa: tot ce are un început are o cauză. Universul a avut un început. Prin urmare, universul are o cauză.

Fără Geneza, nu avem mijloacele prin care să cunoaștem această cauză. Singurul lucru pe care l-am putea concluziona este că aceasta (cauza) este una imaterială (deoarece materia nu poate crea materie) și trebuie să existe dincolo de spațiu și timp (deoarece ambele aparțin ordinii create). Geneza ne oferă informațiile care lipsesc – este o Ființă! O Ființă atât de puternică, încât El este capabil să creeze spațiu, materie și timp prin cuvântul Său. Tot ceea ce știm a luat ființă prin cuvântul Său.

Repetarea expresiei „și Dumnezeu a spus” din relatarea Genezei subliniază acest aspect. Absolut totul își are originea în Dumnezeu. Prin urmare, creația este prezentată ca fiind distinctă de Creatorul ei.

Creația nu este supranaturală sau divină. Nu ar trebui să fie venerată, ci ne oferă motive pentru a ne închina Creatorului, care este distinct de toată creația. Soarele și luna, care au fost divinizate de mai multe culturi de-a lungul istoriei, nici măcar nu au primit un nume la creațiune.

 Ele sunt pur și simplu menționate ca „luminătorul cel mai mare” și „luminătorul cel mai mic” (Geneza 1:16).    Lumina a fost creată înaintea acestor două corpuri cerești, indicând faptul că lumina și căldura nu depind exclusiv de ele.

Adevărul #3: Oamenii au fost făcuți să semene cu Dumnezeu, nu cu animalele

Geneza 1:26 ne informează că rasa umană a fost creată după „chipul” și „asemănarea” lui Dumnezeu. Scopul nostru aici nu este să definim ce înseamnă acest chip și această asemănare, ci să arătăm că aceste expresii ne asociază cu o origine superioară (Dumnezeu) și nu cu una inferioară (animal). Prin Geneza înțelegem că scopul nostru în viață este să semănăm tot mai mult cu modelul superior, să urmăm o moralitate superioară și să avem încredere într-un plan superior.

Deși evoluționiștii insistă să găsească asemănări între oameni și primate, Geneza declară că atunci când Adam a observat regnul animal, el nu a găsit nicio creatură care să semene cu el (Geneza 2:20), nici măcar printre primate (în ciuda similitudinilor). Expresii precum „chipul” și „asemănarea”, găsite în Biblie, „subliniază apropierea și relația” dintre oameni și Creatorul lor. Originea noastră se găsește într-un „Tată” superior, nu într-un strămoș animal comun.

Geneza 3:16-24 ne arată că odată cu trecerea timpului, nu a existat nicio evoluție într-o stare superioară. Dimpotrivă, a existat degenerare.

Adevărul #4: Oamenii au fost făcuți pentru relații

În Geneza 2:18 aflăm că Dumnezeu a creat ființele umane pentru a trăi în comunitate. „Nu este bine ca omul să fie singur”, a spus El. Ființele umane nu numai că ar trebui să trăiască în comunitate, ci să se și unească în căsătorie cu o persoană de sex opus. Înainte de Eva, nicio creatură nu era potrivită pentru Adam. Prin potrivit înțelegem pe cineva compatibil, care i-a corespuns și l-a completat în nevoile sale. Scopul lui Dumnezeu în a crea omologul feminin a fost ca ambii să se completeze reciproc, formând o unitate perfectă.

Faptul că Dumnezeu a binecuvântat „bărbat și femeie”, poruncindu-le să fie roditori și să se înmulțească (Geneza 1:27, 28) ne oferă adevărul biblic care contravine atât practicilor umane contemporane, cât și celor tradiționale. Începând cu Geneza 1-3, întreaga revelație biblică insistă asupra naturii esențiale și normative a heterosexualității umane. Alte perspective populare, inclusiv credința că homosexualitatea este o alternativă validă la planul creat al lui Dumnezeu, sunt văzute așa cum sunt ele – ca o consecință a gândirii umane ridicate deasupra revelației biblice. Chiar și mai multe puncte de vedere „tradiționale”, cum ar fi învățătura veche de secole a Bisericii Romano-Catolice conform căreia celibatul este starea umană ideală, nu pot rezista în prezența ordinului biblic „fiți roditori și înmulțiți-vă”. Deși aceste adevăruri trebuiesc spuse cu blândețe și compasiune, trebuie să rămânem la revelația biblică: nu am fost creați să trăim în alte moduri.

Adevărul #5: Oamenii ar trebui să folosească natura cu înțelepciune

Geneza ne informează și despre porunca lui Dumnezeu ca oamenii să nu rămână inactivi, ci să stăpânească asupra creației și să aibă grijă de ea. Geneza 1:26, 28 autorizează ființele umane să supună pământul și să stăpânească asupra lui. Prin această poruncă divină, înțelegem că ființelor umane li se permite să folosească creația pentru a-și satisface nevoile, atâta timp cât acele nevoi sunt în concordanță cu a-I aduce glorie Creatorului. Din acest text, știința obține permisiunea biblică – da, chiar încurajarea – de a studia și descoperi secretele naturii și de a răspunde nevoilor umanității.

Acest text a fost însă interpretat greșit de mulți. Nu găsim aici permisiunea de a maltrata și exploata natura până la epuizarea resurselor acesteia. Ca purtători ai chipului lui Dumnezeu, ființele umane ar trebui să reflecte caracterul Său în tratarea și îngrijirea creației. Resursele create de Dumnezeu ar trebui folosite cu înțelepciune. Egoismul, tirania, violența și abuzul de putere nu ar trebui găsite printre cei care au fost trimiși să reflecte caracterul lui Dumnezeu. Aceasta înseamnă folosirea tuturor resurselor naturii pentru o utilizare bună: folosirea lor cu înțelepciune și precauție, cu intenția de a promova bunăstarea tuturor.

Adevărul #6: Păcatul (neascultarea de  Dumnezeu) aduce moarte și suferință

Dumnezeu este sursa obiectivă a moralității. El este cel care determină ce este corect, drept și bine. Prin urmare, neascultarea de voința Lui este considerată încălcarea standardelor Sale. Exact acesta este păcatul. Este o atitudine de răzvrătire împotriva voinței divine.

Geneza ne ajută să înțelegem de ce existența noastră este caracterizată de atâtea defecte și probleme. Fără Geneza 1 până la 3, am avea mari dificultăți în a înțelege de ce există moarte, suferință și durere. Comentariul lui Derek Kidner la cartea Genezei afirmă că întreg Noul Testament și doctrina mântuirii se bazează pe istoricitatea acestei relatări. Cu alte cuvinte, dacă Adam și Eva nu ar fi căzut și acest lucru nu s-ar fi petrecut niciodată, așa cum este descris de Geneza, argumentul că trebuie să fim mântuiți este complet pierdut. Noul Testament devine atunci doar reflecția evlavioasă a celor care și-au amintit sau au creat povești despre o ființă umană pe nume Isus.

Adevărul #7: Dumnezeu are un plan pentru a învinge păcatul

„Vrăjmășie voi pune între tine și femeie…” (Geneza 3:15). Acest text prezintă nu numai blestemul asupra șerpilor în general, ci și sentința lui Dumnezeu împotriva șarpelui, dușmanul lui Dumnezeu și al omenirii. Prin descendentul Evei, șarpele avea să își primească răsplata supremă: moartea.

Acest text este fundamentul pentru a înțelege lupta dintre Dumnezeu și Satana. Primele capitole din Geneza ne ajută să înțelegem motivul sacrificiilor Vechiului Testament, jertfa ispășitoare a lui Isus și desfășurarea planului de mântuire. Geneza 2:17 arată clar că rezultatul păcatului este moartea și numai prin moartea celui vinovat dreptatea divină va fi înfăptuită.

Geneza ne vorbește despre verdictul dușmanului și promite că șarpele (Satana) își va găsi într-o zi sfârșitul. Păcatul va fi cucerit prin urmașul Evei, creându-se astfel primele speranțe mesianice. Acest text este denumit în mod obișnuit în teologie protoevanghelia. Este începutul veștilor bune.

Geneza: cheia înțelegerii realității

Concluzionăm așadar, că relatarea despre creație care se găsește în primele trei capitole ale cărții Geneza este crucială pentru înțelegerea restului relatării biblice și a realității.

Din păcate, există cei care citesc textul și îl folosesc pentru a apăra ideea că scopul principal al Genezei a fost să prezinte concepte teologice, dar nu adevăruri concrete. Pentru ei, Geneza încearcă să explice viața doar prin metafore – creația fiind una dintre ele.

Textul din Geneza 1-3 este valid numai dacă ceea ce a fost scris acolo descrie de fapt un eveniment real și istoric. Pentru ca revelația să aibă autoritate, ea trebuie să fie adevărată și reală – bazată nu pe metafore, ci pe fapte adevărate.

Ți-a plăcut ce ai citit? Ai ocazia să câștigi o carte GRATUITĂ, carte ce dezbate subiectul din articolul vizualizat. Tot ce trebuie să faci este să introduci datele în formularul de mai jos și un membru al echipei te va contacta pentru confirmare.
Mult succes!

Nume *

Email *

Telefon *

Trimite