Învățătura despre Persoana umano-divină a lui Iisus Christos este de o importanță covârșitoare pentru umanitate deoarece prezintă implicații soteriologice/mântuitoare. În acest material se vor oferi dovezi scripturistice care arată atât umanitatea lui Christos, cât și divinitatea Sa. Deoarece timpul și spațiul nu permit să fie elaborate ambele naturi exhaustiv, ci acest material dorește să provoace pe cititor să conștientizeze realitatea că în Persoana Iisus Christos se prezintă două naturi: (a) divină și (b) umană.

II. Umanitatea lui Iisus Christos

Umanitatea lui Iisus este extrem de importantă deoarece, cum s-a amintit anterior, aceasta prezintă implicații soteriologice, adică au legătură cu mântuirea omului. Umanitatea lui Christos Îl „califică” pe Iisus să fie părtaș sau împreună simțitor în urmările păcatului precum resimt ceilalți oameni. A simțit lipsuri: foame (Mat. 4:2), sete (Ioan 19:28), oboseală (Ioan 4:6), a suferit fizic (Ioan 19:34) și cel mai dureros a simțit despărțirea de Tatăl pe cruce. Iisus poate veni în ajutorul omului în cele mai dificile momente existențiale fiindcă a trecut și El prin aceleași probleme și simte împreună cu noi (Evrei 4:15).

1. Nașterea lui Iisus arată umanitatea Sa

Umanitatea lui Iisus reiese din fașa nașterii Sale, atunci când este adus în lumea noastră prin mama Sa, Maria. Conceperea lui Christos în uterul Mariei nu a avut implicații umane, ci prin puterea Duhului Sfânt celula conceperii lui Iisus a fost implementată (nu știm cum) în uterul Mariei. Această concepere divină este prezentată de Matei astfel: „…ea (Maria) s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt” (Matt. 1:18).

Nașterea miraculoasă din fecioara Maria prezintă câteva implicații pragmatice:[1]

1.1 Mântuirea vine exclusiv de la Dumnezeu

După cum Iisus a fost conceput în uterul Mariei în mod direct de către Duhul Sfânt, adică de către Dumnezeu, tot astfel, mântuirea omului din păcat este o acțiune directe a lui Dumnezeu fiind implicate toate cele trei Persoane divine.

1.2 Nașterea lui Iisus arată atât umanitatea, cât și divinitatea Sa.

Modalitatea prin care Dumnezeu Tatăl a ales să-L dea pe Iisus umanității este de neînțeles de mintea umană. Iisus, Dumnezeu Infinit și Veșnic a fost adus pe Planeta Pământ, întrupat sub forma deplin umană a naturii Sale, astfel încât să-l poată împăca pe om cu Dumnezeu. Iisus Christos a fost și Dumnezeu adevărat, dar și om adevărat.

            Nașterea lui Christos este un prim exemplu care demonstrează umanitatea Sa. Iisus a avut un trup uman 100%, a avut nevoi fizice ca și noi, chiar prezintă un arbore genealogic și poate a moștenit anumite gene de la înaintașii Săi.[2] Ioan, ucenicul iubit spune despre Iisus că a fost pe deplin uman, având un trup ca al nostru (1 Ioan 1:1), a avut o minte umană (Luca 2:52), a avut emoții umane (Ioan 12:27, Ioan 13:21).

            Aceste dovezi, dar și alte date furnizate de Scriptură dovedesc umanitatea lui Christos și realitatea soteriologică a Întrupării Sale pe Planeta Pământ.

II. Divinitatea lui Christos

Divinitatea lui Iisus este mult mai controversată decât umanitatea Sa deoarece divinitatea presupune că Iisus a fost și este Dumnezeu din veșnicii.

1. Autorii NT se referă la Iisus ca fiind Christos, Cel profetizat

Numele Christos nu este numele de familie, ci este un titlu, o titulatură care arată spre VT, unde însemna Cel Uns, sau Mesia. În VT această ungere însemna două aspecte: funcția de preot și de împărat, prin urmare, atribuirea scriitorilor NT de Uns în dreptul lui Iisus arată că ei îl considerau atât Preot, cât și Împărat pe care Dumnezeu Tatăl l-a trimis pentru salvarea umanității.

Acest prim aspect demonstrează că ucenicii, ei, atunci și acolo l-au considerat pe Iisus ca fiind Mesia, adică cel profetizat de Dumnezeu în VT (Is. 53) care urma să vină pe Pământ pentru salvarea umanității din păcat (Gen. 3:15).[3]

Aceste dovezi interne ale NT dovedesc că ucenicii Îl considerau pe Iisus mult mai mult decât un simplu profet, un simplu învățător sau lider religios, ei Îl considerau Dumnezeu.

2. Iisus iartă păcatele: doar Dumnezeu poate ierta păcatele

Marcu 2:1-12 relatează episodul când un slăbănog este adus la Iisus, iar Christos îl vindecă, dar îi iartă și păcatele. Mulțimea era șocată fiindcă doar o singură ființă putea să ierte păcatele: Dumnezeu. Prin iertarea publică a păcatelor acestui slăbănog, Iisus Își dezvăluie identitatea Sa de Dumnezeu prin acțiunea de iertare a păcatelor.

Dacă Iisus nu ar fi dorit să fie înțeles că El este Dumnezeu, atunci ar fi putut îndrepta această eroare de interpretare a identității Sale de origine divină, dar n-a făcut-o: de ce? Fiindcă El era Dumnezeu deplin.

În acest punct al cercetării s-a dovedit că Iisus a pretins că este Dumnezeu. Acum, fie acceptăm cele spuse de Iisus și acest lucru implică acceptarea că El este Dumnezeu și că afirmațiile Sale au fost adevărate, fie respingem aserțiunile lui Iisus, dar această respingere implică o problemă asupra a cine a fost Iisus. Respingerea că aserțiunile Sale au fost adevărate implică și respingerea că El a fost un învățător bun cum susțin majoritatea oamenilor.

Iisus și-a demonstrat natura Sa divină prin omnipotența Sa când a potolit furtuna (Matt. 8:26-27), înmulțirea pâinii și peștelui (Matt. 14:19), transformarea apei în vin (Ioan 2:1-11). El, Iisus a spus că este din eternitate când a afirmat că este înainte de Avraam (Ioan 8:58). Iisus și-a demonstrat divinitatea și prin omniștienta Sa deoarece El cunoaște gândurile oamenilor (Marcu 2:8).

Aceste dovezi scripturistice arată că Iisus a fost nu doar om adevărat, dar a fost Dumnezeu adevărat din veșnicii. Înainte de umanitatea Sa, El este Dumnezeu deoarece prin actul Întrupării s-a demonstrat că Dumnezeu a fost în trup uman.[4] În acest material s-au oferit câteva baze biblice care susțin atât umanitatea lui Christos, cât și divinitatea Sa. Dovezile nu s-au epuizat în această secțiune, ci s-au prezentat succint pentru a-l provoca pe credinciosul sincer care caută adevărul să cunoască mai mult despre Persoana Iisus Christos, Omu

[1] Aceste implicații le-a sistematizat foarte bine și logic Wayne Grudem, „Persoana lui Cristos” în Teologie Sistematică. Introducere în doctrinele biblice (Oradea: Ed. Făclia, 2004), 557.

[2] Millard J. Erickson, Teologie Creștină (Traducător; Elena Jorj, OradeaL Editura Cartea Creștină, 2004), 612-613.

[3] Mai multe informații despre Mesia/Christos vezi https://www.biblestudy.org/question/jesus-christos.html.

[4] Wayne Grudem, „Persoana lui Cristos” în Teologie Sistematică. Introducere în doctrinele biblice, 571.

Ți-a plăcut ce ai citit? Ai ocazia să câștigi o carte GRATUITĂ, carte ce dezbate subiectul din articolul vizualizat. Tot ce trebuie să faci este să introduci datele în formularul de mai jos și un membru al echipei te va contacta pentru confirmare.
Mult succes!

Nume *

Email *

Telefon *

Trimite