Deși este abia ora 18:00, afară este un întuneric de un negru curat. Atât de curat, încât, dacă îți ridici ochii spre cer, îți vine să scoți mâna din mănușa de lână lucrată manual și să strângi câteva stele în pumn, ca să te încălzești. Mai vine din când în când câte un șuierat de vânt cu zăpadă, care îți taie respirația, când frigul îți pătrunde până la oase. Te mai încălzești puțin când vezi prin pătura de întuneric cum pâlpâie lumina galbenă, de lumânare, din vreo casă cu ferestre mici.

Pe alocuri se mai aude câte o ușa cum scârțâie, când un sătean iese să mai aducă un braț de lemne să pună pe foc, după care ușa se trântește la loc. Apoi, din nou liniște. O liniște ce simți că îți înfundă urechile, dar asta doar până la următorul șuierat de vânt sau următorul pas care face să scârțâie zăpada sub bocanc.

Timpul parcă stă în loc în sătucul norvegian Kaldfjord, mai ales în perioada sărbătorilor de iarnă. Nu este de mirare că de 2 ani de când Germania nazistă a ocupat Norvegia, o bună parte din soldații aflați aici, în zona Cercului Polar, preferă să petreacă Crăciunul și Anul Nou în Kaldfjord sau în cel mai apropiat orășel: Tromso.

Ninsoarea a acoperit urmele oamenilor pe poteci, mai puțin pe cele ale lui Bjorn, pentru că el doar ce a ajuns acasă, unde îl așteaptă soția sa, Lys, împreună cu băiețelul de 8 ani, Olaf, și surioara lui mai mică de 5 anișori, Milian.

Când Bjorn a deschis ușa căsuței lor modeste, dar primitoare, întunericul de afară a fost fulgerat pentru câteva secunde de lumina caldă dinăuntru, iar în casă, odată cu capul familiei, au intrat câțiva fiori de viscol proaspăt care face să ți se lipească nările.

• Tatiiiiii, strigă copilașii alergând în brațele lui, care mai de care să ajungă primul
• Nazbâtii mici, mă dărâmați din picioare, nu altceva, zice tatăl râzând. Haideți sus, unul în cap, unul pe umăr! Așa, așa!
• Ce dor ne-a fost de ține azi! Ce bine că ai venit! îi spune Lys, soția sa, în timp ce îl ia în brațe.
• Ehh, draga mea, răspunde Bjorn, ce bine e acasă! Toată ziua am tras ca un sclav, să termin de potcovit caii nemților. Au fost mai mulți ca niciodată, că vor să îi aibă pe toți echipați înainte de sărbătorile de iarnă.
• Adică în două zile!? întreabă Lys, ca o soție îngrijorată.
• Da, nu că le-ar trebui atunci, dar vor să stea liniștiți, să petreacă sărbătorile.
• Serios? Nu știam că sunt religioși.
• Păi nu sunt, se axează pe tradiție mai mult. Mulți cu care am vorbit nici nu pomenesc despre nașterea Domnului, ci abia așteaptă să mănânce și să bea.
• Legat de asta, haideți să ne așezăm la masă! În momentul acesta, cred că e singurul lucru la care pot să mă gândesc și eu, zice Lys râzând.

Și, în timp ce Lys îi ia pe copiii cățărați pe umerii tatei, acesta se dezbracă de straiele de muncă și se spală pe mâini cu apă dintr-o crăticioară cu apă fierbinte, aflată pe plita din bucătărie.

Bucatele de pe masă nu erau în exces, dar erau suficiente să îi facă fericiți pe cei patru membri ai familiei. După ce tatăl s-a rugat pentru binecuvântarea hranei, au început să mănânce și tot ce s-a mai auzit în următorul sfert de oră erau lemnele care ardeau trosnind în sobă și viscolul de afară care se întețise.

• Era să uit, spune tatăl, Erik v-a trimis niște jucării făcute de el special pentru voi.

Copiii sar în jurul lui de bucurie cât timp tatăl le scoate cu grijă din geantă.

• Wow, taaatiiii! Ce frumoase sunt! spuse Olaf care primise un căluț de lemn sculptat.
• Maami, uite, spuse Milian, care primise un pat pentru păpuși, acum am unde să pun păpușile să facă nani!

Credeau cu toții că seara frumoasă și liniștită care se prefigura urmă să fie una destul de predictibilă. Însă o bătaie în ușa le taie tuturor firul și îi face să se oprească în loc, în tăcere, pentru câteva secunde. Tatăl se ridică în picioare și, în timp ce se ducea spre ușă, bătaia se repetă.

• Acum vin, imediat! strigă tatăl ușor iritat, apropiindu-se de ușă. Deschide ușa cu oarecare precauție și mare îi fu mirarea:
• General Friedrich?!?! se miră Bjorn, când deschide ușa și lumina din casă îi luminează față. În dreptul ușii se aflau doi soldați germani care îl însoțeau pe generalul Friedrich.
• Ce faceți aici la ora asta? Pe întunericul ăsta? se miră Bjorn.
• Putem intra câteva minute? întreabă politicos generalul Friedrich.
• .da..sigur, răspunde Bjorn, și le face loc celor trei să între în căsuța lor modestă, invitându-i să ia loc. Soldații refuză și aleg să stea în picioare lângă ușă, în timp ce generalul se așază bucuros pe un scaun îmbrăcat cu blană, din apropierea unei măsuțe vechi, lucrate de Bjorn în urmă cu 10 ani, când s-a căsătorit cu Lys.
• Bjorn, ne scuzati ca v-am întrerupt masa, dacă vrei, poți trimite copiii la culcare cât discutăm puțin cu tine, spune generalul Friedrich.
• Da, corect, răspunde tatăl Bjorn, puțin încurcat. Copii, mergeți în camera voastră și vin și eu cu mami să va punem la somn puțin mai târziu! Puteți să va mai jucați până atunci în camera voastră cu jucăriile de la Erik!
• Bjorn, doamnă Lys, ne știm deja de doi ani, ia cuvântul generalul Friedrich, adresându-se celor doi soți, și nu îmi e ușor deloc să vă fac această vizită. Am fost de multe ori bine primiți la atelierul tău, Bjorn, eu și soldații mei, pentru orice am avut de lucrat, fie că erau potcoave pentru cai, fie alte unelte. Toate au fost lucrate cu atenție, calitate sporită iar tu, Bjorn, te-ai făcut plăcut tuturor oamenilor mei care au intrat în contact cu tine. Acesta este și motivul pentru care încă stăm de vorba acum și nu te-am arestat direct cum ai deschis ușa!
• Să mă arestați?!?!? sări în sus Bjorn extrem de contrariat.
• Ia loc, Bjorn, îi răspunde generalul Friedrich, vreau să auzi întâi motivul. De aceea am și ținut să vin personal si n-am trimis câțiva soldați să te ridice și să te arunce direct în temniță.
• Nu, vă rog, spune Lys venind și luându-și soțul în brațe.
• Doamnă Lys, vă rog să mă ascultați, spune generalul Friedrich, astăzi am primit o listă cu toți aceia care lucrează împreună cu structura de rezistență Milorg, în ascuns, pentru a submina puterea noastră germană, în țară dumneavoastră, încă de când am ocupat Norvegia în urmă cu doi ani. Mare mi-a fost mirarea să văd că soțul dvs. este pe această listă.
• Cum să fie…Bjorn, tu știi ceva?!? – întreabă Lys panicată.
• Nnnu, nu știu nimic, răspunde Bjorn înmărmurit. Dar cum adică am lucrat cu gruparea de rezistență?! Eu nu am nicio legătură cu Milorg!
• În dată de 13 septembrie, anul acesta, îi răspunde Friedrich, ai plecat de acasă împreună cu un cunoscut lider Milorg, pe nume Skjold, iar, din cauza viscolului, ți s-a pierdut urma în apropierea orașului Overbigd. Ai petrecut acolo trei zile, după care te-ai întors înapoi acasă, aici, la adresa ta din strada Edisvollegen, unde locuiești acum. Socotind după timpul petrecut pe drum aș zice, fără să greșesc, că, fără îndoială, ai rămas în Overbigd în tot acest timp corect?
• Da, darr…
• Lasă-mă să termin, Bjorn, îl întrerupe generalul Friedrich. Întâmplarea face ca Overbigd să fie ascunzătoarea celor mai căutați oameni ai rezistenței Milorg, care se opun ocupației noastre germane încă de când am ajuns aici, pe meleaguri norvegiene. Pe mulți i-am prins deja și i-am închis, însă mulți sunt încă liberi. Și îi vom prinde și încarcera până la ultimul, însă nu apreciem deloc mai mult pe cei care se adaugă zi de zi la numărul lor, așa cum ai făcut tu, Bjorn.
• Poftim?!?! Să mă adaug la ce? întreabă mirat Bjorn. Credeți că m-am dus acolo, ca să mă înscriu în mișcarea de rezistență și să lupt împotriva voastră? Aș fi avut tot dreptul, din moment ce ne-ați invadat țar! Dar nu, eu am fost acolo doar pentru a-i învață pe oamenii regelui metoda mea corectă de a pregăti fierul pentru potcoavele cailor, astfel încât să fie mai durabil în timp. Știu că voi nu îl mai recunoașteți pe regele nostru actual, însă eu am o datorie morală față de el și îi sunt supus. Așa cum fac și față de voi, când vă potcovesc caii eu cu mâna mea, deși sunteți străini în țara asta. Cum aș fi putut să nu fac asta, mai ales că am fost plătit pentru munca mea? Iarna grea abia acum începe, am o casă și o familie de întreținut, cu doi copilași pe care i-ai văzut și îi știi prea bine. Mereu se jucau prin atelierul meu când veneau soldații tăi cu caii la potcovit.
• Și nu înseamnă asta că ai fraternizat cu inamicul? întreabă generalul.
• Generale Friedrich, îi răspunde Bjorn, dacă fratele tău cade într-o groapă, nu îl ridici? Pentru tine, oamenii regelui meu, de dinantea ocupației naziste, sunt inamici, pentru mine sunt frați. Sunt curat în privința aceasta, pentru că nu am făcut nimic împotriva armatei germane, nici cât timp am fost în Overbigd, nici altă dată.
• Vom lasă tribunalul militar să decidă dacă într-adevăr este așa. Până atunci, va trebui să vii cu mine. Vei fi încarcerat preventiv pentru a nu fugi, ca să te alături rezistenței Milorg.
• Nuu!! Vă rog!!… se adresează Lys plângând către generalul Friedrich.
• Este în regulă Lys, o liniștește Bjorn, o să fie bine, o să vezi, sunt curat. Acum plec cu ei iar mâine sau când va avea loc procesul mă vor găsi nevinovat și mă voi întoarce acasă.
• Am aici și ordinul de arestare, le spune generalul Friedrich, fluturând o foaie. Îl las pe măsuță de lângă mine. Îl pun în cartea asta, dar, când generalul deschide cartea, constată că, de fapt, cartea aceea era Biblia iar el o deschisese fix la partea care vorbește despre nașterea lui Isus. Cum de aveți așa ceva în casă? îi întreabă generalul uimit.
• După cum știți, suntem creștini și am considerat că este un ban bine cheltuit, chiar dacă nu a fost ușor să strângem suma necesară. A trebuit să așteptăm aproape un an să intrăm în posesia ei, îi răspunde Lys.
• Am aruncat un ochi aici unde s-a deschis și îmi sună destul de cunoscut. Zice așa: “Iar nașterea lui Isus Hristos a fost așa: Maria, mama Lui, era logodită cu Iosif; și, înainte ca să locuiască ei împreună, ea s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt. […] Ea va naște un Fiu și-I va pune numele Isus pentru că el va mântui pe poporul Lui de păcatele sale”…
• Doar atât? Îți sună cunoscut? Nu știi ce ai citit? îl întreabă Bjorn. Nu asta sărbătorim cu toții peste câteva zile?
• Ce anume? Pe acest prunc, Isus? zice generalul Friedrich.
• Da, nașterea lui Isus Hristos, care a venit pe pământul acesta, ca să ia păcatele noastre asupra lui și noi să fim curați, îi explică Bjorn.
• .., răspunde generalul Friedrich cu o voce joasă. În familia mea am sărbătorit mereu Crăciunul, dar nu m-am întrebat niciodată de la ce vine si nici nu s-a vorbit despre asta. Știu doar că ne strângeam cu toții, primeam cadouri, mâncam bine și cam aia era. După aceea, așteptam petrecerea de Anul Nou și cam atât. Aici se termina totul. Tu ce vrei să zici, că e ceva în spatele la toate astea?
• Data de 25 decembrie este doar o tradiție și nimic real, spune Bjorn, pe picior de plecare, însă nașterea lui Isus este reală și singurul lucru biblic și adevărat în toată această sărbătoare. Așa cum ai citit mai devreme în Biblia din mâna ta, Isus s-a născut pe pământul acesta, ca să ia păcatele noastre asupra Lui, apoi să învieze și noi să fim iertați și să avem șansa să trăim o veșnicie când nu vom mai fi pe acest pământ.
• Cam SF, îi răspunde generalul Friedrich, destul de sceptic, însă, deși gura lui spunea asta, în ochii lui se vedea că se întâmplă ceva.
• Dacă ți se pare SF, hai să îți mai arăt câte ceva, îi răspunde Bjorn. Și deschide Biblia la următoarele texte:

1 Petru 2:24 „El a purtat păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru că noi, fiind morți față de păcât, să trăim pentru neprihănire; prin rănile Lui ați fost vindecați.”

Ioan 3:16 „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Său Fiu, pentru că oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viața veșnică.”

Isaia 53:5 „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, și prin rănile Lui suntem vindecați.”

• Oricine? Adică acest Isus a murit pentru oricine? Chiar și pentru un nimeni din nu știu ce colț de sat? Chiar și pentru norvegian, german și chiar și pentru … evreu? întreabă generalul Friedrich.
• Da, îi răspunde Bjorn, altfel niciunul nu am mai fi astăzi aici. D

Discuția le este întreruptă de o ușoară bocăneală care se aude de afară.

• Ce s-a auzit? întreabă agitat generalul Friedrich pe cei doi soldați ai săi, care păzeau ușa și care, cu oarecare temere, voiau să iasă să verifice.
• Fiți liniștiți și nu vă faceți griji, le spune Bjorn. Ce ați auzit afară este fratele meu, care venea în vizită și a ajuns în spatele vostru, încă de când ați bătut la ușă, dar i-am făcut semn să se întoarcă. În tot timpul acesta a fost afară, la fereastră, și a auzit toată discuția. Dacă într-adevăr eram rebelul pe care l-ați descris, atunci fratele meu v-ar fi aliniat cu un praf de pușcă pe toți trei. Dar noi nu suntem așa. Noi suntem urmașii lui Isus despre care citeai mai devreme..

Friedrich se uită la soldați înmărmuriți, apoi se uită la Bjorn și soția lui, Lys, și urmează o tăcere de câteva minute…În capul generalului se desfășurau acum atâtea gânduri, încât nici vacarmul unui câmp de lupta nu putea să le acopere. Avea ordinul de arestare asupra lui, dar ceea ce i-a spus Bjorn și ce vedea în casă și atitudinea de urmaș al lui Hristos a familiei lui Bjorn îi dădea mult de gândit. După câteva minute de suspans, generalul Friedrich lasă capul în jos și spune rar si apăsat:

• Bjorn, acesta este ordinul de arestare. Te-aș ruga să mă însoțești, însă nu pot! Și, deodată, generalul Friedrich pune ordinul de arestare deasupra flăcării lumânării de pe măsuța din dreapta lui și îl face scrum.
• Nu… știu ….ce să zic…, răspunde Bjorn, cu ochii cât cepele, timp în care soția lui asista și ea la scenă, stană de piatră, fără să poată să scoată vreun cuvânt din pricina uimirii.
• Nu spune nimic, îi răspunde generalul Friedrich. Isus, despre care mi-ai citit, s-a născut, a murit și a înviat ca toți să fim iertați. Poate ai greșit, poate nu. Nu știu. Ce știu însă este că astăzi aplic ce am învățat de la Isus.

La auzul acestor vorbe cei doi soți se îmbrățișează puternic, plângând împreună de bucurie iar generalul german Fierdrich, împreună cu cei doi soldați care îl însoțeau, au ieșit din casă fără să îl ia cu ei pe Bjorn, dar ca niște oameni noi, total schimbați, după seara aceasta, pășind agale prin zăpada proaspăt depusă, în negura nopții, în gerul năpraznic.

O liniște surdă cuprinde sătucul Kaldfjord sub aurora boreală aprinsă acum pe întreg cerul Cercului Polar. Si din vocile soldaților care se depărtează de casă pas cu pas, răsună un cântec în limba germană, cântecul care abia acum începe să aibă sens – Stille Nacht.

Ți-a plăcut ce ai citit? Ai ocazia să câștigi o carte GRATUITĂ, carte ce dezbate subiectul din articolul vizualizat. Tot ce trebuie să faci este să introduci datele în formularul de mai jos și un membru al echipei te va contacta pentru confirmare.
Mult succes!

Nume *

Email *

Telefon *

Trimite