Frenezia sărbătorilor s-a sfârșit și putem răsufla ușurați. Fără să ne dăm seama anul nostru a devenit anul vechi, catalogat și indexat istoriei. De acum înainte, totul pare să înceapă de la zero, iar această resetare este benefică pentru orice om. Cu cât ne apropiem de sfârșitul unui an, cu atât ni se pare că se adaugă poveri și eșecuri care ne trag în jos. Un nou an înseamnă, cel puțin până la un punct, ștergerea datoriilor ce ne chinuie.

Dacă am fi în postura de a lăsa câteva cuvinte de încurajare, nu urări, ci îndemnuri, ținte pe care să le luăm în serios, multe ar putea fi înșirate. Iar dacă ar fi să ne îndreptăm spre Biblie, un verset rezonează puternic cu dorința multora: Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită. (Rom 12.2)

Poate a doua parte a versetului sună prea creștină, cere prea mult de la un om obișnuit, așa că ne putem concentra pe prima parte, vitală pentru a ajunge la revelația de la încheierea mesajului. Să nu ne potrivim felului de a gândi al secolului, dacă mi s-ar permite o parafrazare care să sune mai aproape de limbajul nostru. E un plan bun și nu doar pentru un singur an.

Pavel vorbește despre două drumuri pe care poate apuca orice om, indiferent de locul de unde vine și experiențele sale. Cel al veacului și cel preschimbat de experiența întâlnirii personale cu Dumnezeu. Până și acest punct de cotitură în care omul stă față în față cu Dumnezeu e diferit pentru fiecare. Necesar este ca el să existe, să facă parte din călătoria prin viață.

Să fim practici și să vedem ce ar putea însemna pentru omul care-l caută pe Dumnezeu în felul său, să nu se potrivească chipului veacului acesta. Cum se vede în realitate expresia scrisă elegant de către bătrânul apostol? Cred că foarte ușor, atâta vreme cât ne preluăm inspirația tot din Scriptură.

O cale prin care ajungem să nu ne potrivim chipului ar fi să ascultăm mai mult. Pe toate canalele de comunicare, online și offline, ni se oferă o gamă variată de lucruri ce merită auzite, unele dintre ele mestecate și reîncălzite de alții și alții. În plus, ni se oferă nouă șansa să vorbim, să ne spunem părerea, chiar și în subiecte pe care poate nu le înțelegem pe deplin. Toată lumea vorbește, țipă, caută să fie auzită.

O schimbare ar fi să tăcem și să ascultăm ceea ce contează cu adevărat. Nu pe cei care caută să se înalțe pe sine, care caută să împartă oamenii și care poluează fonic. Să căutăm să ascultăm poveștile care contează, rostite de oamenii care poate altfel n-ar fi ascultați pentru că nu au followeri pe Facebook și nu-și actualizează paginile de Instagram. Dar care au nevoie de mângâiere, încredere și vindecare.

O altă cale prin care putem să nu ne potrivim ar fi să ne alegem bine bătăliile. Am trecut prin epoca în care social media era inofensivă, fotografii cu pisici și citate siropoase. În prezent, spațiul digital pare să fie un câmp de bătălie unde ni se cere o implicare cât mai directă, ni se cere să fim cel puțin la fel de agresivi ca și alții, să ne pregătim praștia și pietrele gata să aruncăm în cei care nu vorbesc și gândesc ca noi. Și această stare pare să se reverse și dincolo de ecranele noastre strălucitoare. Oamenii devin iritați, înțepați, gata să răspundă.

Nu spun să ne izolăm deplin și să nu ne implicăm în nimic, dar să ne gândim de două ori dacă acele bătălii ne sunt benefice, îi ajută pe alții și mai ales dacă onorează Evanghelia sau mai degrabă o înjosesc prin alăturarea unor cauze greșite.

Legat de aceasta, ne putem diferenția de lume arătând mai mult har. Spuneam că diviziunea, ura, lipsa de respect devin ceva natural, obișnuit, potrivit cu felul de a fi. Din păcate, istoria ne arată că și în alte timpuri și-n alte locuri, se purta aceeași haină a violenței și durității. Totuși, acela nu era veșmântul pe care l-ar fi îmbrăcat Christos.

Dacă ne facem vulnerabili, dacă în locul unei vorbe grele, întindem un pod, dacă în loc de o palmă, facem loc unei îmbrățișări, ne-am asemăna mai mult cu un ucenic al lui Christos. Tot apostolul Pavel descrie această atitudine în poemul dragostei din 1 Corinteni 13: acoperă, crede, nădăjduiește și suferă totul (cap 13.7). Nu pot găsi nimic mai christic decât o trăire după acest principiu.

Putem să ne separăm de chipul veacului dacă găsim ceva ce merită construit. Abundența proiectelor, ideilor, planurilor este evidentă. Se ridică fel de fel de construcții și realizări mai mult sau mai puțin personale. Mici turnuri Babel care caută să atragă posibilii clienți.

În noul an putem găsi ceva care merită cu adevărat investiția timpului și inimii noastre, în primul rând. Să nu punem pe primul loc resursele materiale, oricât de bogate ar fi. Să căutăm să sprijinim acel lucru care poate avea o influență dincolo de hotarele vieții cotidiene.

A găsi motive de mulțumire cu siguranță că ne va face să fim diferiți de chipul veacului. Discursul la modă este cel al nemulțumirii. Nu ne place mașina, casa, slujba, prietenii, corpul nostru. Nu ne plac deciziile guvernului, primarului, preotului, pastorului, șefului. Dacă vrem, ne putem scălda la nesfârșit în zeama rece a defectelor ce se găsesc la tot pasul.

Sau am putea să privim la ele, să ne dăm seama că ele există cu adevărat, dar că nu ne domină, nu ne dirijează viața. Pe lângă noi există sute de mii poate milioane de oameni care ar avea motive serioase de nemulțumire, dar care s-ar putea să nu aibă aceeași atitudine negativă. Ca și cum aceștia ar înțelege mai bine unde este adevăratul cămin.

Să nu ne lăsăm mințile să lenevească ar trebui să fie un alt important îndemn. În epoca chatboturilor, a rezumatelor, a clipurilor scurte, a atenției tocate mărunt și a gândirii fragmentate, o minte solidă e o excepție. Pentru aceasta, nu trebuie să ne lăsăm prinși în potopul informațiilor, breaking news-urilor și a feed-urilor care se încarcă permanent. Să găsim puterea să ne oprim, să cântărim și să învățăm pentru a nu fi înșelați.

Ultimul lucru este și cel mai important. Să nu ne potrivim chipului veacului, privind înspre Cer. Tot ceea ce ne-am propune să facem ar fi, în cele din urmă o distragere a atenției, o joacă de-o viață. Tot Pavel în același poem al dragostei ne avertizează că toate au un sfârșit (cap 13.8). Până și cele mai nobile intenții vor ajunge o notă de subsol a istoriei.

Cerul nemărginit, chiar și înțeles prin lentila științei, este o metaforă puternică pentru Cel care se află dincolo de el, dincolo de galaxia fotografiată prin sofisticatele telescoape de ultimă generație. Pentru omul simplu, cerul este nesfârșit, nu i se văd marginile și nu poate fi privit de la un capăt la altul. E prea mult. Și pentru Dumnezeu este ca o carte de piele (Apoc 6.14) pe care o poți împături.

2026 este un an cum n-a fost niciunul până acum pentru că încă nu a fost desfășurat. S-ar putea să fie o continuare a tuturor eșecurilor din trecut, sau o filă nouă. Se pot găsi în paginile calendarului său împlinirea tuturor viselor de ani de zile. Să devină o perioadă de timp de care nu ai vrea să te desparți pentru că pare o epocă de aur. Dar s-ar putea să nu fie de ajuns. Ar fi suficient să te gândești la un cuvânt rostit de Isus pentru a schimba paradigma. El a spus: Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. (Mat 6.33) Toate reușitele, toate visele să fie pur și simplu glazură pe un tort delicios format din sute de experiențe cu Dumnezeu? E posibil așa ceva? Să fie 2026 un an în care aceasta poate deveni realitate? E timpul să te întrebi dacă ești dispus să începi o astfel de călătorie. Dacă da, Dumnezeu deja te așteaptă!

Ți-a plăcut ce ai citit? Ai ocazia să câștigi o carte GRATUITĂ, carte ce dezbate subiectul din articolul vizualizat. Tot ce trebuie să faci este să introduci datele în formularul de mai jos și un membru al echipei te va contacta pentru confirmare.
Mult succes!

Nume *

Email *

Telefon *

Trimite