Pentru început să vedem care sunt rolurile principiilor alimentare pe care le consumăm.

În primul rând, proporția lor sănătoasă în cadrul unui meniu zilnic este de 50% glucide, 10-15% proteine și 35% lipide.

Glucidele reprezintă principala sursă de energie a organismului, atunci când depunem un efort de orice natură ar fi el. De asemenea glucidele au si rol plastic, intrand în compoziția membranei celulare și a țesuturilor. Nu în ultimul rând intră în compoziția unor produși de detoxifiere și participă activ la buna funcționare a tractului digestiv prin fibrele alimentare, care sunt tot o formă de glucide.

Proteinele au rol structural și de refacere a țesuturilor, intră în compoziția majoritații hormonilor și enzimelor și mențin un echilibru acido-bazic optim în corp.

Lipidele constituie una din rezervele de energie a corpului, intră în structura membranelor celulare si au efect anti-inflamator. Ele asigură de asemenea transportul și absorbția vitaminelor liposolubile: A, D, E, K. Și de asemenea lipidele confera gust și savoarea mâncării.

Haideți să vedem acum diferențele dintre diversele surse de glucide, proteine și respectiv lipide.

Să luăm un prim exemplu: un măr la fel ca un suc de mere oferă corpului glucide sub forma de fructoza și glucoza. Dar atunci când sunt consumate, procesarea lor până la produsul final diferă. Mărul conține pe lângă glucide, vitamine, minerale și fibre vegetale. Toate acestea asigură o eliberare treptată a energiei în organism și îmbunătățeste digestia. Sucul, pe de altă parte determină o creștere bruscă si brutală a glicemiei, antrenând de asemenea o secreție compensatorie de insulină pentru echilibrarea nivelului de zahăr în sânge.

Corpul poate folosi o cantitate limitată de glucoza la un moment dat, iar excesul acesteia determină câteva efecte adverse redutabile: în primul rând tot ceea ce nu este folosit se transformă în grăsime, care se depune în corp la nivel abdominal și visceral (pe organele interne). În al doilea rând, excesul de glucide, în special fructoza, determină o stare inflamatorie deosebită în corp, ce mai departe poate duce în timp la acumularea de produși procancerigeni și dezvoltarea plăcilor de aterom.

Inflamația internă este similară cu cea pe care o știm cu toții și o resimțim atunci când ne taiem la un deget sau ne ciupește un păianjen. Locul se umflă, se înrosește, devine mai cald și favorizează dezvoltarea unor infecții. Din pacate, atunci când toate astea se petrec pe interior, nu le resimțim decât când este prea târziu. Nu în ultimul rând, excesul de glucide simple, rafinate (sucuri, prăjituri) poate duce la creșterea nivelului de acid uric din organism, o stare ce predispune la apariția gutei.

Am abordat pe scurt glucidele, dar haideți să vedem cum stau lucrurile în ceea ce privește proteinele. Din nou un exemplu: o porție de ciuperci la cuptor și o bucată de carne de vită oferă proteine organismului, dar calitatea lor și efectul final asupra corpului nu este același. S-a propagat și încă este în vogă un mit conform căruia omul are nevoie de multe proteine pentru a supraviețui. De fapt, o persoană obișnuită de 70 kg are nevoie de maxim 56 g de proteine pe zi și asta reprezintă doar 10-15% din necesarul energetic și caloric.

Studiile au arătat că în ceea ce privește carnea, în special cea roșie, consumul ei crește riscul dezvoltării cancerului, crește riscul de boală renală cronică și de asemenea boală cardiovasculară (efect indirect prin conținutul bogat de grăsimi).

Este interesant că peștele este o excepție în acest caz și consumul său este asociat cu o reducere a afecțiunilor cardiovasculare sau diabetului, parțial prin conținutul de grăsimi sănătoase de tip omega-3 pe care îl conține. Proteina vegetală nu determină niciunul din aceste efecte adverse redutabile și mai mult decât atât, consumul de proteină din soia reduce riscul de cancer de prostată, cancer mamar și amelioreaza chiar simptomele menopauzei.

Timp de milenii, majoritatea populației globului și-a menținut existența cu ajutorul produselor pământului: cereale, leguminoase, cartofi, zarzavaturi și fructe. Cu excepția potopului din timpul lui
Noe, niciun cataclism natural n-a reușit să oprească înmulțirea omenirii. Este adevărat că în toate timpurile a existat un mic număr de oameni privilegiați, care îți puteau permite luxul de a consuma
și carne. Acum 3.100 de ani, secerătorii lui Boaz mâncau grăunțe prăjite și înmuiau bucata de lipie într-o zeamă cu oțet.

În țările civilizate, consumul de carne s-a răspândit abia în ultimii 150 de ani.
În anul 1816, în Germania, consumul anual de carne și de mezeluri a fost de 13,7 kg pe cap de locuitor; în anul 1900, de 47 kg; în anul 1975, de 82,6 kg; iar în 1993, de 95,5 kg. Aceasta creștere enormă s-a realizat mai ales prin carnea de porc, iar în ultimii 25 de ani și prin carnea de pasăre.

Cifre similare sunt înregistrate în majoritatea țărilor civilizate și explică destul de clar creșterea incidenței bolilor cardiovasculare, a diabetului și a diverselor tipuri de cancer.

S-a constatat că, în timp ce grăsimile animale au un rol esențial în apariția aterosclerozei, în special a infarctului miocardic și a celui cerebral, acizii grași polinesaturați, care predomină în uleiurile de floarea-soarelui, de soia, de germene de porumb si în margarina preparată din ele, cresc riscul bolilor canceroase.

Ei bine, poate că am lămurit niște lucruri prin ce v-am expus până acum sau din contra am creat și mai multă confuzie. Eu sper doar să vă fi stârnit interesul pentru a cerceta mai mult pe această tema.

Omul a fost creat vegetarian, apoi a devenit omnivor (cu anumite restricții bine stabilite de Biblie), iar mai apoi a uitat toate acestea și a început să mănânce de toate, fără discernământ. La urmă, ca într-un cerc perfect, a început să realizeze ca nu tot ce zboară se mănâncă și că ceea ce punem zilnic în farfurie se reflectă în calitatea vieții. Și astfel vedem astăzi un trend tot mai răspândit al dietelor vegetariene, mediteraneene, ovo-lacto-vegetariene. Deci ne-am cam întors de unde am plecat… asta pentru cei care au înteles că avem o responsabilitate asupra corpului nostru.

S-a constatat prin studii observaționale, dar și intervenționale extinse că cei mai longevivi oameni au o dietă preponderent vegetariană, consumă ocazional pește și lactate, fac multă mișcare și se odihnesc suficient (7-8 ore pe noapte).

Un studiu clasic a fost efectuat, acum mai bine de 30 de ani, de către cercetătorul scandinavian dr. Per-Olaf Astrand. Lucrând cu un grup de atleți cu o foarte bună condiție fizică, dr. Astrand le schimba dieta la fiecare trei zile. La sfârșitul fiecărei perioade de trei zile, atleții trebuiau să pedaleze pe o bicicletă cu o viteză mare, până ce nu mai puteau, adică până la epuizare. Și iată rezultatele obținute: După trei zile de dietă bogată în carne, deci bogată în proteine și în grăsimi, atleții au putut pedala 57 de minute.
După trei zile de alimentatie mixtă, săracă în carne, în grăsimi și în proteine, dar bogată în vegetale, atleții au rezistat să pedaleze o ora și 54 de minute, deci de două ori mai mult.
După trei zile de dietă exclusiv vegetariană, durata pedalarii a fost de două ore si 47 de minute, deci de trei ori mai mult decât atunci când se alimentau cu o dieta bogată în carne și în grăsimi.

Nu am pretenția că am abordat exhaustiv problematica nutritiei, ci doar am vrut să vă stârnesc curiozitatea și să avertizez asupra importanței alimentelor pe care le asezăm în farfuria noastră și sper că în timp obiceiurile noastre să devină mai apropiate de ceea ce Dumnezeu dorește de la noi și de ceeea ce în fond chiar și știința demonstrează recent.ota.

Ți-a plăcut ce ai citit? Ai ocazia să câștigi o carte GRATUITĂ, carte ce dezbate subiectul din articolul vizualizat. Tot ce trebuie să faci este să introduci datele în formularul de mai jos și un membru al echipei te va contacta pentru confirmare.
Mult succes!

Nume *

Email *

Telefon *

Trimite