Pentru început aș vrea să vă pun două întrebări la care aș vrea să vă gândiți în timp ce parcurgeți articolul: “Câti dintre d-voastră vă gândiți înainte de a mânca: “Este sănătos ceea ce servesc eu astăzi la masă?” Iar a doua întrebare: “Mâncați ce aveți/ce găsiți, sau depuneți un efort special în a alege acele ingrediente naturale și sănătoase pentru masa d-voastra și a copiilor?”

Pe parcursul vieții, un om consuma 40 până la 50 de tone de alimente. Deci, nu e de mirare că obiceiurile alimentare sunt decisive pentru sănătatea noastră.

Alimentația sănătoasă și nutriția sunt un subiect la modă  atât  în mediul online, cât și  în presa scrisă abundă de informații pe aceasta temă. Zeci si chiar sute de cărți inundă librăriile și bibliotecile încercând să învete cum este bine să te hrănesti. Problema este că de multe ori există contradicții evidente și persistente. Și atunci stai și te întrebi: eu pe cine să cred și cum să mă alimentez sănătos?

Mâncarea este o modalitate de a ne satisface foamea și a ne asigura principiile nutritive necesare vieții, dar este și un mijloc social sau psihologic, de interacțiune umană, sau pentru unii de alinare a unor probleme, suferințe (multi se refugiază în a manca fără oprire cand sunt suparați, iar alții țin post în aceleași condiții).

Nutriția este un subiect foarte important si pentru noi crestinii, iar Dumnezeu s-a asigurat că este abordat încă din prima carte a Bibliei, chiar în primul capitol. Geneza 1, 29 spune „Iată că v-am dat orice iarbă care face sămanţă şi care este pe faţa întregului pămant şi orice pom care are în el rod cu sămanţă: aceasta să fie hrana voastră.” Mai tarziu, după căderea în pacat, Creatorul a permis consumul de carne, lactate, dar cu anumite restricții, după cum este bine precizat în Levitic 11.

De-a lungul secolelor, pe parcursul istoriei, oamenii au realizat că ceea ce mănâncă le determină starea de bine, sănătatea, vigoarea și au încercat să se alimenteze cât mai corect. La începutul secolului trecut în SUA, populatia suferea de malnutriție, pentru că oamenii se alimentau insuficient și neadecvat. În ziua de astăzi, am căzut în cealaltă extremă și mâncăm prea mult, prea des și de cele mai multe ori ce nu trebuie.

Studiile științifice au arătat din nou si din nou ca bolile cardiovasculare, cancerul și diabetul pot fi determinate, agravate și întretinute de alimentele bogate în grasimi saturate, glucide rafinate (în special fructoza), proteinele animale (în special carnea roșie), dar și de lipsa mișcării și a odihnei suficiente.

Relația dintre nutriție și starea de sănătate se poate observa dacă aruncăm o privire asupra datelor statistice. În anul 1900, aproximativ 10-15% dintre americani mureau de boli cardiovasculare și de accidente vasculare cerebrale. Azi, 45% mor prin boli cardiovasculare și accidente vasculare cerebrale, deși valvulopațiile reumatismale care afectau populatia în secolul trecut, practic, au dispărut.
În anul 1900, 6% dintre americani mureau de cancer. Azi, proporția e de 25%. Frecvența bolilor cardiovasculare și canceroase a crescut într-un mod exploziv după al doilea război mondial, când populația a început să consume în cantitați mari, produse de origine animală, iar industria a inundat piața cu alimente întesate de calorii, dar lipsite de nutrienți.

Conform dr. R. Beaglhole, de la Universitatea Auckland, Noua Zeelanda, cel putin 75% dintre cazurile noi de boli cardiovasculare se datorează alimentației, sedentarismului și fumatului.

Poate nu v-am convins încă, dar tot ceea ce introducem în corp ne determină starea de bine. Și atunci ce e de făcut? Înlocuim alimentele nesănătoase cu cele sănătoase. Pare foarte simplu și ușor de făcut, nu este așa?

Din păcate, lucrurile nu sunt așa și aceasta din mai multe motive. În primul rând, obiceiurile alimentare sunt moștenite și adânc înrădăcinate în viata unui om. Pentru mulți este mai simplu să înghită o pastilă sau chiar să facă o injecție decât să își schimbe modul de viață. Este mai comod, nu implică un efort deosebit și din pacate oamenii au devenit din ce în ce mai comozi.

Să vă dau două exemple pe care le-am întâlnit la cabinet:

– consultam un pacient diabetic și încă de când a intrat in cabinet mi-a spus plin de bucurie că a descoperit un plasture minune contra diabetului, care pretinde că încetinește progresia bolii și chiar duce la vindecare. Circumspect, l-am întrebat unde a aflat de aceasta metoda de „tratament” și dacă a urmat totuși în continuare și regimul alimentar prescris și pastilele indicate.

Plasturele era promovat pe internet, costa destul de mulți bani, iar pacientul, ca majoritatea celor ce suferă de aceasta boala își neglijase serios regimul alimentar. I-am acordat o sansa plasturelui și am decis să testam glicemia. Surpriza a fost mare, mai mare pentru pacient decat pentru mine… glucometrul indica 400 mg/dl. Plasturele își facuse datoria se pare: golise buzunarele pacientului și … cam atât. Chiar și așa, cu greu am convins pacientul să renunțe la sticla de suc și la prajiturile pe care le consuma zilnic.

– al doilea exemplu vine de la o doamna care dornică să slăbească a venit la mine pentru câteva sfaturi. I le-am explicat pe îndelete, i-am evidențiat și beneficiile exercițiului fizic și al odihnei, pe lângă alimentația corectă și sănătoasă. După o lună, aflată la control, și văzând că nu reușise să slăbească mai mult de 1 kg, am încercat să aflu ce a mâncat în ultimele două zile și cam cât a aplicat din ce îi explicasem. Concluzia a fost dureroasă: pacienta nu schimbase aproape nimic din obiceiurile vechi alimentare, în schimb îmi solicita cu insistență o pastila pentru slăbit. Ar fi fost mai simplu.

Am tot amintit conceptul de alimentație sănătoasă, dar nu v-am explicat concret ce înseamnă asta. Ei bine, haideti să detaliem. Tot ceea ce mâncăm într-o zi obișnuită se transformă în urma digestiei în câteva principii alimentare de baza: glucide, proteine, lipide, vitamine si minerale.

Indiferent că ai mancat – o friptura în sange, cu cartofi prăjiti sau lapte de soia cu cereale integrale și salata de fructe, corpul va primi la final aceleași principii alimentare expuse mai sus.

Și atunci de ce mai contează ce mâncăm, dacă în final obținem același lucru ?

Aici lucrurile sunt mai complicate, dar există câteva explicații bine documentate și aici stă cheia înțelegerii importanței alimentației sănătoase.

971, la Universitatea Stanford din California, profesorul Philip Zimbardo a efectuat un experiment neobișnuit și controversat. A recrutat voluntari pe care i-a împărțit în două grupuri, prizonieri și polițiști lăsând să vadă cum va evolua situația și urmând să tragă concluziile ulterior. Acest experiment s-a terminat abrupt, datorită abuzului de putere și al violenței pe care au exercitat-o ”polițiștii” asupra celor arestați.

Elementul care ar trebui să ne pună pe gânduri este acela că voluntarii erau oameni obișnuiți care au răspuns la un anunț dintr-un ziar. Nu aveau tendințe antisociale, dar puși într-o poziție de putere și având controlul, s-au comportat asemenea unor torționari.

Suntem fascinați de putere și mulți dintre noi visează să fim șefi. Doar că în această fantezie a noastră, ne imaginăm adesea precum un faraon pe un tron aurit înconjurat de lachei care împlinesc orice poruncă. Am face orice pentru a ne agăța de acest vis, chiar dacă nu va deveni realitate sută la sută. Depunem eforturi excepționale pentru a câștiga o poziție cât mai privilegiată.

E adevărat însă că majoritatea celor care ajung să fie promovați nu se transformă peste noapte în niște mici tirani. Dar privirea este îndreptată înspre putere și tocmai de aceea apreciem doar pe aceia pe care o au. Îi cântărim pe oameni după această unitate de măsură și cu cât au mai multă putere, căutăm să le devenim apropiați.

Puterea vrăjește. De-a lungul istoriei, oameni ridicați din popor s-au înveșmântat în haine de slavă și au furat mințile celor mulți. De la Nebucadnețar și Cezar, trecând prin sultani, țari, împărați și regi, ne place de ei pentru că au puterea și porunca lor devine realitate. Și datorită acestei admirații ei se simt și mai motivați să-și manifeste puterea fără frâu.

Aici apare reversul, pentru că puterea aduce abuzul și ajunge să asuprească pe cineva. Gloria omenească este susținută de umeri slabi, de anonimi cu fețe cernite care lucrează neștiuți la mausolee și mărșăluiesc în parade ținând portrete ale celor ce manevrează puterea. Și cu cât îi iubim mai mult pe aceștia, cu atât vor dori mai mult, ca un ecou al profeției lui Daniel în care una fiare primește îndemnul, scoală-te și mănâncă multă carne! (Dan 7.5)

Când vine vorba de Dumnezeu lucrurile stau diferit. El și-a scos poporul dintr-o țară care se închina în fața unor conducători imortalizați în statui gigantice de piatră. Și când micul Israel a fost amenințat de filistenii războinici, care și-au adus arma secretă, uriașul Goliat, El a acționat diferit.

În fața acestei amenințări de neoprit nu a stat regele Saul. Nu a stat un cavaler îmbrăcat cu totul în armură, școlit în multe stiluri de luptă. S-a ridicat un cioban tânăr, purtând straie simple și ținând în mână o praștie. Nimeni nu ar fi îndrăznit să parieze pe micul David. Ochii tuturor erau fermecați de măreția și importanța lui Goliat.

La fel, în ceasul cel mai important al istoriei umanității, mântuirea tuturor s-a jucat pe cartea umilinței. Christos, dumnezeul întrupat, se pleacă pe genunchi și spală picioarele ucenicilor. Apoi se lasă arestat, chinuit și ucis, fără a ridica glasul. Satana știa că putea oricând să cheme legiuni de îngeri să-L salveze (Luca 4.10-11), dar Isus tace și moare. Victoria Sa este pecetluită în slăbiciune.

Dincolo de puterea pe care o visăm, există aceea pe care o avem. Fiecare om are o influență asupra unui cerc mai restrâns sau mai mare. Cineva ascultă de noi și are obligații pe care trebuie să le împlinească. Și în această sferă se impune cu ușurință același comportament imperial și autoritar.

Putem să ne folosim prietenii pentru a obține beneficii fără a oferi nimic în schimb. Un soț sau o soție pot să-și manevreze partenerii pentru a dicta. Un profesor își poate folosi autoritatea pentru a dărâma nu pentru a zidi. Un părinte își poate traumatiza copilul prin cerințele sale. Chiar și în biserică, unii membri caută să obțină o funcție doar pentru a se pune pe ei în evidență.

A avea putere și a o folosi pentru binele altora este o binecuvântare care se revarsă și care lucrează spre întărirea acestora. Înseamnă să renunți la visele de putere și să iei ștergarul, să te pleci pe genunchi și să speli picioarele celor pe care i-ai crede nedemni. Să renunți la iluzia strălucirii care îi face pe atât de mulți să dorească un loc de frunte.

A avea putere nu înseamnă să o folosești după pofta ta. Chiar dacă poți să te impui, să rănești, să țipi mai tare, vei lăsa loc și pentru vocea altora. Dumnezeu nu zdrobește trestia frântă și ne arată că nici noi nu trebuie să facem altfel (Is 42.3). El a câștigat cea mai mare biruință fără a face apel la marea Sa putere care ar fi cutremurat întreaga planetă. Pumnul Său nu s-a strâns, ci s-a deschis, binecuvântând prin rana Sa pe toți cei care urmau să creadă în Golgota.

Ți-a plăcut ce ai citit? Ai ocazia să câștigi o carte GRATUITĂ, carte ce dezbate subiectul din articolul vizualizat. Tot ce trebuie să faci este să introduci datele în formularul de mai jos și un membru al echipei te va contacta pentru confirmare.
Mult succes!

Nume *

Email *

Telefon *

Trimite