Îți este de ajuns astăzi să dai un click pentru a vizita muzee, galerii de artă, orașe și diverse locuri pe care înainte nu le puteai vedea așa de repede. Mâncarea îți este pregătită și livrată imediat, zeci de cărți le poți ține într-o singură mână având un gadget și parcă nu e timp pentru a avea răbdare cu ceilalți și cu noi înșine. Chiar și stând în casă ne surprindem că vorbim repede, citim repede, mâncăm repede, gândim repede, iubim repede. Am ajuns să ni se pară normal să facem cât mai multe activități într-o zi și să trăim repede. Astfel, graba este răspunsul nostru la orice problemă.

,,Cu cât crește viteza, cu atât crește vidul lăuntric. Din cât te vrei mai socializat și te consideri incapabil de singurătate, dintr-atât ești mai pustiit, mai singur, copleșit de senzația de inutilitate: a ta, a celorlalți, a lumii. Pe măsură ce te îngreunezi cu tot mai multe accesorii, fleacuri și capricii, te îndepărtezi de simplitate, autenticitate și puritate. Devii tot mai artificial, mai înstrăinat de sine, mai dezarticulat. Și ești tot mai departe de bucuriile firești, de naturalețe, de împăcarea interioară.”

Omul, prin natura sa, are nevoie de contemplație, de aprofundare, de trăire intensă. Aceasta constituie trăirea deplină a vieții. Ia-ți timp să miroși pâinea aburindă scoasă de la cuptor, să privești norii răzleți de pe cerul de aprilie, să mângâi chipul celui de lângă tine, să-ți îmbrățișezi sufletul cu toate emoțiile și zvâcnirile lui. Ți se pare prea mult sau banal? Atunci când Domnul Iisus era pe pământ, Își lua timp zilnic pentru contemplarea naturii și comuniunea cu Dumnezeu. Pe lângă timpul de rugăciune și devoțiune pe care Îl avea dimineața, Îl găsim pe Iisus și în preajma copiilor. Cu toate că era destul de solicitat pentru împlinirea nevoilor oamenilor, El reușea să rupă ritmul cotidian și să Își facă timp pentru lucrurile mici care aduc semnificație fiecărei zile. În zilele acestea, când avem la dispoziție atât de multe cărți de citit, filme de vizionat și idei de activități, ne putem trezi că alergăm dintr-o activitate în alta, încercând să ne diversificăm viața, umplând timpul, dar nu și sufletul. ,,Secretul, scrie Carl Honoré, îl constituie echilibrul: în loc să facem totul repede, să facem totul în ritmul corect. Uneori repede. Alteori lent. Uneori să găsim calea de mijloc între cele două.” Fiind fondatorul filosofiei Slow, Honoré nu susține trăirea vieții ca un melc, ci traiul lent cu o viteză potrivită, astfel încât trăirea să fie una simțită pe îndelete. Să petreci mai mult timp cu familia nu costă. Nici gătitul, rugăciunea, sau lectura.

A nu se crede că vorbesc aici de leneveală sau amânare indefinită, ci de găsirea timpului adecvat pentru a trăi fiecare clipă la o intensitate vibrantă a sufletului. În Eden îi găsim pe Adam și Eva bucurându-se de fiecare apus și răsărit, de micile animale și de multitudinea de culori ale florilor și vegetației. Să fie această trăire simplă și intensă, un secret al fericirii? Posibil. Nerăbdarea de a finaliza sarcini și a face lucruri ne duce într-un carusel al vieții trăite pe jumătate. Desigur, știm bine că dacă stăm o clipă liniștiți în momentul următor ne putem trezi depășiți de viață, de creștere, de evoluare. Însă goana aceasta după senzații se aplatizează iar sentimentul de valoare se tocește în fuga noastră continuă de a controla viața și acțiunile ei. Spunea Shakespeare în Othello că ,,sunt săraci cei ce n-au răbdare”, iar Biblia în Evanghelia lui Luca continuă: ,,prin răbdarea voastră vă veți câștiga sufletele.” Te invit să ai răbdare, să asculți mai mult, să cauți liniștea și să stai cu ea, să te rogi lui Dumnezeu și să-L cunoști mai mult, să te bucuri în tihnă de tot ceea ce ai și ești, de cei dragi din jur. Așa vei începe să trăiești viața la pas.

Nume *

Email *

Telefon *

Trimite