Înainte de a vedea care este rostul familiei, cred ca ar trebui să clarificăm originea ei. Familia, ca instituție a fost înființată în Eden de către Dumnezeu. Obiectivul Său pentru familie a fost unul concret și direct:

„Dumnezeu i-a binecuvântat și Dumnezeu le-a zis: Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l; și stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ.” (Geneza, capitolul 1, versetul 28)

Dumnezeu a lăsat ca familia să fie o pregustare a Edenului. Relațiile familiale sunt menite să descrie firav atât relația din cadrul Trinității, cât și relația dintre Dumnezeu și creația Sa. Deci, rezumând, am clarificat originile familiei, rolul și obiectivele acesteia. Cu toate acestea de ce eșuează cele mai multe familii? Unde greșesc și cum am putea preveni astfel de erori cu repercusiuni dureroase? Cu toții știm că un lucru este bun doar dacă este bine întrebuințat. Familia nu este de niciun folos, ba mai mult, ea devine o povară dacă nu este înțeles niciodată planul lui Dumnezeu cu privire la această instituție. Atmosfera de acasă o ducem peste tot: la serviciu, la școală, la biserică, în concediu, oriunde. Familia nu este formată din doi, ci din minimum trei. Cea formată din doi este doar o asociere convențională. Legământul nu se face între el și ea, ci între ei și Dumnezeu. Noi nu putem fi credincioși, Dumnezeu ne dă putere pentru a împlini jurămintele făcute la altar, altfel, sunt vorbe în vânt. Domnul este martorul înaintea Căruia se fac jurămintele la altar. În Maleahi, capitolul 2, versetul 14, citim:

„Și dacă întrebați: “Pentru ce?”… Pentru că Domnul a fost martor între tine și nevasta din tinerețea ta, căreia acum nu-i ești credincios, măcar că este tovarășa și nevasta cu care ai încheiat legământ!”

Cuplurile merg mai bine sau mai rău, dar, la un moment dat, se pot distruge. O familie adevărată se întemeiază pe Dumnezeu, trăiește cu Dumnezeu, rodește cu Dumnezeu. Cum nu poate opri cineva răsăritul soarelui, nu poate opri nici o familie care își are rădăcinile în Dumnezeu să înflorească în ceva frumos, în ceva ce El a intenționat de la început. Acum, care este cheia? Unde începe legătura dintre el și ea? Unde începe dragostea sau unde se termină ea? În Maleahi, capitolul 2, versetul 15, spune:

„Luați seama, dar, în mintea voastră și niciunul să nu fie necredincios”

Nu este vorba să nu fii credincios în cuvinte, să nu vorbești tare cu soțul/soția ta, sau să nu vorbești strâmb, nedrept, sau mânios, furios. Vital este ce se întâmplă în mintea ta referitor la soțul sau la soția ta, copiii tăi sau părinții tăi. Din acest motiv a spus Isus în Matei, capitolul 5, versetul 28

„Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie ca s-o poftească, a și preacurvit cu ea în inima lui.”

Doar când inima înclină într-o direcție sau în alta, deja păcatul este comis, greșeala este înfăptuită. Care este diferența dintre a fi necredincios partenerului sau /și a te gândi la a-i fi necredincios? Doar oportunitatea, nimic mai mult și, din acest considerent, este demn de urmat sfatul lui Dumnezeu, care ne învață să avem grijă de mintea noastră și să nu lăsăm lucrurile să escaladeze. Un scriitor englez, pe nume Walter Raleigh, care a trăit între anii 1552 – 1618, a căzut la un moment dat în dizgrația regelui și a fost condamnat la moarte. A fost dus la eșafod pentru decapitare și cineva din public, probabil că o persoană religioasă, i-a spus să țină capul spre răsărit atunci când călăul va executa sentința. Atunci Walter Raleigh s-a întors spre această persoană și a zis: „Ce contează cum stă capul, dacă avem conștiința la locul ei?”. Dacă inima este la locul ei, între noi și Dumnezeu lucrurile sunt bune. Maleahi, capitolul 2, versetul 16, ne spune

„Căci Eu urăsc despărțirea în căsătorie – zice Domnul Dumnezeul lui Israel – și pe cel ce își acoperă haina cu silnicie – zice Domnul oștirilor. De aceea, luați seama în mintea voastră și nu fiți necredincioși!”

Aici se întărește mai mult ideea că necredința, infidelitatea, răcirea respectului și implicit a dragostei, toate acestea încep firav, aproape nebăgat de seamă, în mintea noastră. De aceea trebuie să luăm seama, să fim atenți, vigilenți și precauți. Din păcate, nu putem trece peste subiect fără să discutăm despre un aspect odios, și anume „cel ce își acoperă haina cu silnicie”. În vorbirea de astăzi am putea traduce astfel: „Dumnezeu disprețuiește violența în orice formă a ei, dar urăște cu atât mai mult abuzul în familie”. Atunci când unul dintre cei din casă începe să nu mai țină seama la ce se întâmplă în mintea lui, la lucrurile cu care își hrănește sufletul, imediat va deveni sceptic, aspru, critic, violent, ca să acopere petele din propriul suflet. Va încerca să-și acopere greșelile cu acuzații la adresa celuilalt; automat va încerca să găsească orice fel de greșeli în celălalt, chiar nesemnificative, pentru a le exagera și astfel să își ascundă propria greșeală adormindu-și conștiința. Domnul ne spune că nu ne vindecăm dacă ne acoperim gândurile sau faptele cu „silnicie” sau violenta. Putem să le cosmetizăm, dar la prima ploaie vor dispărea. Domnul urăște în mod egal atât despărțirea, cât și conviețuirea într-un astfel de mediu toxic, unde există „silnicie” sau violenta dintr-o parte, din alta, sau din amândouă. Tot ce trebuie să reținem este că Dumnezeu are un plan cu fiecare familie, iar noi trebuie să Îi cerem sfatul pentru a putea aduce la îndeplinire planul Său, plan care garantat nu implică necredință sau durere. Ce ne promite Dumnezeu este:

„Domnul Dumnezeul tău te va umple de bunătăți, făcând să propășească tot lucrul mâinilor tale, rodul trupului tău, rodul turmelor tale și rodul pământului tău; căci Domnul Se va bucura din nou de fericirea ta, cum Se bucura de fericirea părinților tăi”. (Deuteronom, capitolul 30, versetul 9)

Ți-a plăcut ce ai citit? Ai ocazia să câștigi o carte GRATUITĂ, carte ce dezbate subiectul din articolul vizualizat. Tot ce trebuie să faci este să introduci datele în formularul de mai jos și un membru al echipei te va contacta pentru confirmare.
Mult succes!

Nume *

Email *

Telefon *

Trimite